Dicționare ale limbii române

40 definiții pentru p C4 83dureanca

FÓSFOR s. n. Element chimic otrăvitor, ușor inflamabil, care se găsește în natură mai ales sub formă de fosfați, în organismul animal, în guano și în solurile fertile. [Acc. și: fosfór] – Din fr. phosphore.
P, p, s. m. 1. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă bilabială surdă). [Pr.: pe, -pî. – Pl. și: (1, n.) p-uri]
PIÁNO1 adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate scăzută; încet. – Cuv. it.
FÓSFOR s. n. Element chimic otrăvitor, ușor inflamabil, care se găsește în natură numai în compuși. [Acc. și fosfór] – Din fr. phosphore.
P s. m. invar. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială surdă (2)). [Pr.: pe]
PIÁNO1 adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate scăzută; încet. – Cuv. it.
FÓSFOR s. n. Element chimic otrăvitor, ușor inflamabil, care se găsește în natură numai în compuși. Fosfor alb. Fosfor roșu. ▭ Leoarcă de ploaie, pădurile strălucesc cu o mare intensitate, ca și cum fiecare frunză le-ar fi fost muiată în fosfor. BOGZA, C. O. 65. – Accentuat și: fosfór.
P s. m. invar. A optsprezecea literă a alfabetului, numită «pe», și sunetul pe care îl reprezintă; este o consoană ocluzivă bilabială surdă.
PIÁNO1 adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale; în opoziție cu forte) Cu intensitate scăzută.
P s. m. invar. A optsprezecea literă[1] a alfabetului, numită „pe”, și sunetul corespunzător.[1]
fósfor s. n.; simb. P
p1 (literă) [cit. pe / pî] s. m. / s. n., pl. p / p-uri
p2 (sunet) [cit. pî] s. m., pl. p
piáno (it.) (pia-) adv.; abr. p
fósfor s. n., simb. P
P, p s. m. invar. [cit. pe]
piáno adv. (sil. pia-)
FÓSFOR s. (FIZ.) luminofor.
PIÁNO adv. (MUZ.) încet.
FÓSFOR s.n. Element chimic otrăvitor, inflamabil, care nu se găsește liber în natură. [< fr. phosphore, cf. gr. phos – lumină, phoros – purtător].
PIÁNO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu ton scăzut, încet. ◊ Piano pianissimo = cât se poate de încet, extrem de slab; pian-piano = mai încet. [Pron. pia-. / < it. piano].
FÓSFOR1 s. n. element chimic otrăvitor, inflamabil, care nu se găsește liber în natură. (< fr. phosphore)
PIÁNO adv. (muz.) cu ton scăzut, încet. ♦ ~ pianissimo = cât se poate de încet, extrem de slab; pian-~ = mai încet. (< it. piano)
FÓSFOR n. Nemetal, care prezintă mai multe stări alotropice, aflat în natură în compuși și având diferite întrebuințări. ◊ ~ alb substanță albă sau galbenă, moale ca ceara, translucidă, foarte inflamabilă, toxică, luminescentă. ~ roșu praf amorf, roșu sau cafeniu-închis, puțin inflamabil, netoxic, neluminescent. /<fr. phosphore
PIÁNO adv. muz. (indică modul de interpretare) Cu o intensitate sonoră mică; încet. /Cuv. it.
fosfor n. pucioasă, corp simplu solid, de un alb gălbuiu, ce se înflăcărează foarte ușor prin frecare și scapără la întuneric: se trage din oase și servă pentru fabricarea chibriturilor.
P m. a 16-a literă a alfabetului.
*fósfor și fosfór n. (vgr. phosphóros [d. phôs, lumină, și phéro, port]; lat. phósphorus, luceafăru de dimineață; it. sp. fósforo, rus. fósfor). Chim. Un corp simplu trivalent descoperit de Brandt la 1669. Nu există liber, ci ca fosfat neutru de calciŭ în creĭer, nervĭ, lapte, icre, urină și plante, maĭ ales în semințe. E de treĭ felurĭ: ordinar, roș (amorf) și cenușiŭ (metalic). Cel ordinar e solid, incolor saŭ gălbuĭ translucid, moale și veninos și se topește la 44°. E solubil în sulfura de cărbune și se preface în fosfor roș cînd îl încălzeștĭ în vin saŭ în azot la 240°. Acesta nu e veninos și nu se aprinde maĭ jos de 260°. Cel cenușiu lucește la întuneric și se întrebuințează la fabricarea chibriturilor.
p m. A șaĭ-spre-zecea literă a alfabetuluĭ latin. El reprezentă o consonantă labială mută care devine b cînd vibrează și coardele vocale ale gîtuluĭ și m cînd aeru e emis și pe nas.
*piáno, cuv. it. care se pronunță pĭano și care, în muzică, înseamnă „încet, lin, liniștit, dulce”: a cînta piano.
FOSFOR s. (FIZ.) luminofor. (Orice substanță fosforescentă se numește ~.)
PIANO adv. (MUZ.) încet.
Fosfor = Phosphorus.
p abrev. pentru piano*, pedală (1), piatti (v. talgere), proposta (v. subiect), parte (2).
piano (cuv. it. „încet, slab”), indicație dinamică* ce desemnează o intensitate (2) mică a sumetului. Abrev.: p. Diferite grade ale acestei nuanțe se exprimă prin termeni ca: mezzopiano, „nu atât de slab ca p.” (abrev. mp), più p., „mai slab”; ben p., „piano exact” etc. V. pianissimo.
FÓSFOR (< fr. {i}; {s} gr. phosphoros „purtător de lumină”) s. n. Element chimic (P; nr. at. 15, m. at. 30,974). Funcționează în combinații în stările de valență 3 și 5. Se găsește în natură, mai ales sub formă de fosfați (principalul mineral este apatitul), în organismul animal (oase, nervi, urină), în guano și în soluri fertile. Prezintă mai multe modificații alotropice. ◊ F. alb, masă albă, uneori gălbuie, moale ca ceara (p. t. 44°C, p. f. 287°C), solubil în sulfură de carbon, foarte activ din punct de vedere chimic, toxic, inflamabil, fosforescent; se păstrează sub apă; luminează în întuneric. ◊ F. roșu, modificație alotropică stabilă, netoxică, folosită la fabricarea chibriturilor. F. a fost descoperit de alchimistul H. Brand în 1669.
P s. m. invar. 1. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat prin această literă (consoană oclusivă, bilabială, surdă). 2. Simbol chimic pentru fosfor. 3. (FIZ.) Simbol pentru poise. 4. (LOG.) Simbol pentru predicatul concluziei unui silogism.
p (METR.), simbol pentru prefixul pico-.
P1 (GENET.), simbol pentru generația parentală din cadrul experimentelor de încrucișare.
vitamina P expr. (glum.) relație sexuală cu un bărbat, recomandată unei femei frigide sau abstinente, ca tratament al problemelor hormonale și neuropsihice.

P C4 83dureanca dex online | sinonim

P C4 83dureanca definitie