Dicționare ale limbii române

40 definiții pentru p C4 83dur C4 83rit

FÓSFOR s. n. Element chimic otrăvitor, ușor inflamabil, care se găsește în natură mai ales sub formă de fosfați, în organismul animal, în guano și în solurile fertile. [Acc. și: fosfór] – Din fr. phosphore.
P, p, s. m. 1. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă bilabială surdă). [Pr.: pe, -pî. – Pl. și: (1, n.) p-uri]
PIÁNO1 adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate scăzută; încet. – Cuv. it.
FÓSFOR s. n. Element chimic otrăvitor, ușor inflamabil, care se găsește în natură numai în compuși. [Acc. și fosfór] – Din fr. phosphore.
P s. m. invar. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială surdă (2)). [Pr.: pe]
PIÁNO1 adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu intensitate scăzută; încet. – Cuv. it.
FÓSFOR s. n. Element chimic otrăvitor, ușor inflamabil, care se găsește în natură numai în compuși. Fosfor alb. Fosfor roșu. ▭ Leoarcă de ploaie, pădurile strălucesc cu o mare intensitate, ca și cum fiecare frunză le-ar fi fost muiată în fosfor. BOGZA, C. O. 65. – Accentuat și: fosfór.
P s. m. invar. A optsprezecea literă a alfabetului, numită «pe», și sunetul pe care îl reprezintă; este o consoană ocluzivă bilabială surdă.
PIÁNO1 adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale; în opoziție cu forte) Cu intensitate scăzută.
P s. m. invar. A optsprezecea literă[1] a alfabetului, numită „pe”, și sunetul corespunzător.[1]
fósfor s. n.; simb. P
p1 (literă) [cit. pe / pî] s. m. / s. n., pl. p / p-uri
p2 (sunet) [cit. pî] s. m., pl. p
piáno (it.) (pia-) adv.; abr. p
fósfor s. n., simb. P
P, p s. m. invar. [cit. pe]
piáno adv. (sil. pia-)
FÓSFOR s. (FIZ.) luminofor.
PIÁNO adv. (MUZ.) încet.
FÓSFOR s.n. Element chimic otrăvitor, inflamabil, care nu se găsește liber în natură. [< fr. phosphore, cf. gr. phos – lumină, phoros – purtător].
PIÁNO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu ton scăzut, încet. ◊ Piano pianissimo = cât se poate de încet, extrem de slab; pian-piano = mai încet. [Pron. pia-. / < it. piano].
FÓSFOR1 s. n. element chimic otrăvitor, inflamabil, care nu se găsește liber în natură. (< fr. phosphore)
PIÁNO adv. (muz.) cu ton scăzut, încet. ♦ ~ pianissimo = cât se poate de încet, extrem de slab; pian-~ = mai încet. (< it. piano)
FÓSFOR n. Nemetal, care prezintă mai multe stări alotropice, aflat în natură în compuși și având diferite întrebuințări. ◊ ~ alb substanță albă sau galbenă, moale ca ceara, translucidă, foarte inflamabilă, toxică, luminescentă. ~ roșu praf amorf, roșu sau cafeniu-închis, puțin inflamabil, netoxic, neluminescent. /<fr. phosphore
PIÁNO adv. muz. (indică modul de interpretare) Cu o intensitate sonoră mică; încet. /Cuv. it.
fosfor n. pucioasă, corp simplu solid, de un alb gălbuiu, ce se înflăcărează foarte ușor prin frecare și scapără la întuneric: se trage din oase și servă pentru fabricarea chibriturilor.
P m. a 16-a literă a alfabetului.
*fósfor și fosfór n. (vgr. phosphóros [d. phôs, lumină, și phéro, port]; lat. phósphorus, luceafăru de dimineață; it. sp. fósforo, rus. fósfor). Chim. Un corp simplu trivalent descoperit de Brandt la 1669. Nu există liber, ci ca fosfat neutru de calciŭ în creĭer, nervĭ, lapte, icre, urină și plante, maĭ ales în semințe. E de treĭ felurĭ: ordinar, roș (amorf) și cenușiŭ (metalic). Cel ordinar e solid, incolor saŭ gălbuĭ translucid, moale și veninos și se topește la 44°. E solubil în sulfura de cărbune și se preface în fosfor roș cînd îl încălzeștĭ în vin saŭ în azot la 240°. Acesta nu e veninos și nu se aprinde maĭ jos de 260°. Cel cenușiu lucește la întuneric și se întrebuințează la fabricarea chibriturilor.
p m. A șaĭ-spre-zecea literă a alfabetuluĭ latin. El reprezentă o consonantă labială mută care devine b cînd vibrează și coardele vocale ale gîtuluĭ și m cînd aeru e emis și pe nas.
*piáno, cuv. it. care se pronunță pĭano și care, în muzică, înseamnă „încet, lin, liniștit, dulce”: a cînta piano.
FOSFOR s. (FIZ.) luminofor. (Orice substanță fosforescentă se numește ~.)
PIANO adv. (MUZ.) încet.
Fosfor = Phosphorus.
p abrev. pentru piano*, pedală (1), piatti (v. talgere), proposta (v. subiect), parte (2).
piano (cuv. it. „încet, slab”), indicație dinamică* ce desemnează o intensitate (2) mică a sumetului. Abrev.: p. Diferite grade ale acestei nuanțe se exprimă prin termeni ca: mezzopiano, „nu atât de slab ca p.” (abrev. mp), più p., „mai slab”; ben p., „piano exact” etc. V. pianissimo.
FÓSFOR (< fr. {i}; {s} gr. phosphoros „purtător de lumină”) s. n. Element chimic (P; nr. at. 15, m. at. 30,974). Funcționează în combinații în stările de valență 3 și 5. Se găsește în natură, mai ales sub formă de fosfați (principalul mineral este apatitul), în organismul animal (oase, nervi, urină), în guano și în soluri fertile. Prezintă mai multe modificații alotropice. ◊ F. alb, masă albă, uneori gălbuie, moale ca ceara (p. t. 44°C, p. f. 287°C), solubil în sulfură de carbon, foarte activ din punct de vedere chimic, toxic, inflamabil, fosforescent; se păstrează sub apă; luminează în întuneric. ◊ F. roșu, modificație alotropică stabilă, netoxică, folosită la fabricarea chibriturilor. F. a fost descoperit de alchimistul H. Brand în 1669.
P s. m. invar. 1. A nouăsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat prin această literă (consoană oclusivă, bilabială, surdă). 2. Simbol chimic pentru fosfor. 3. (FIZ.) Simbol pentru poise. 4. (LOG.) Simbol pentru predicatul concluziei unui silogism.
p (METR.), simbol pentru prefixul pico-.
P1 (GENET.), simbol pentru generația parentală din cadrul experimentelor de încrucișare.
vitamina P expr. (glum.) relație sexuală cu un bărbat, recomandată unei femei frigide sau abstinente, ca tratament al problemelor hormonale și neuropsihice.

P C4 83dur C4 83rit dex online | sinonim

P C4 83dur C4 83rit definitie