Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 690577:

oțetésc și -țésc v. tr. (d. oțet; ceh. octeti, cr. octiti se, a se acri). Prefac în oțet: căldura oțetește vinu. V. refl. Mă prefac în oțet: vinu s’a oțetit.

Oțetire dex online | sinonim

Oțetire definitie