OȚELÁR, oțelari, s. m. Muncitor calificat care efectuează într-o oțelărie2 operațiile de elaborare a șarjei de oțel. – Oțel + suf. -ar.

OȚELÁR, oțelari, s. m. Muncitor calificat care efectuează într-o oțelărie2 operațiile de elaborare a șarjei de oțel. – Oțel + suf. -ar.

OȚELÁR, oțelari, s. m. Muncitor calificat care lucrează într-o oțelărie la fabricarea și prelucrarea oțelului.

oțelár s. m., pl. oțelári

oțelár s. m., pl. oțelári

oțelár (persoană, arbore) s. m., pl. oțelári

OȚELÁR ~i m. Muncitor specializat în operații de prelucrare a oțelului. /oțel + suf. ~ar