OZONÁ, ozonez, vb. I. Tranz. (Rar) A ozoniza. – Din fr. ozoner.

OZONÁ, ozonez, vb. I. Tranz. (Rar) A ozoniza. – Din fr. ozoner.

ozoná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 ozoneáză

ozoná vb., ind. prez. 1 sg. ozonéz, 3 sg. și pl. ozoneáză

OZONÁ vb. v. ozoniza.

OZONÁRE s. v. ozonizare.

OZONÁ vb. I. tr. (Rar) A ozoniza. [< fr. ozoner].

OZONÁ vb. tr. a ozoniza. (< fr. ozoner)

A OZONÁ ~éz tranz. v. A OZONIZA. /<fr. ozoner

A SE OZONÁ pers.3 se ~eáză intranz. v. A SE OZONIZA. /<fr. ozoner

ozonà v. a transforma oxigenul în ozon.

*ozonéz saŭ *ozonizéz, v. tr. (d. ozon). Amestec cu ozon: aer ozonizat.

OZONA vb. a ozonifica, a ozoniza. (A ~ o incintă.)