ozene definitie

2 intrări

21 definiții pentru ozene

OZÉNĂ, ozene, s. f. Inflamație cronică a mucoasei nazale, care duce la atrofia acesteia și la dispariția simțului mirosului. – Din fr. ozène.
OZENÉU s. n. v. OZN.
OZN, OZN-uri, s. n. Denumire dată obiectelor zburătoare neidentificate; farfurie zburătoare. [Cit. ozené. – Var.: ozenéu s. n.] – Abr. din O[biect] Z[burător] N[eidentificat].
OZÉNĂ, ozene, s. f. Inflamație cronică a mucoasei nazale, care duce la atrofia acesteia și la dispariția simțului mirosului. – Din fr. ozène.
OZENÉU s. n. v. ozene.
OZENÉ, ozeneuri, s. n. Denumire dată obiectelor zburătoare neidentificate. [Var.: ozenéu s. n.] – Din o[biect] z[burător] n[eidentificat].
ozénă s. f., g.-d. art. ozénei; pl. ozéne
*OZN [cit. ozené] s. n., art. OZN-ul; pl. OZN-uri
ozénă s. f., g.-d. art. ozénei; pl. ozéne
ozené s. n., pl. ozenéuri; abr. OZN
OZENÉ s. farfurie zburătoare.
OZÉNĂ s.f. Inflamație supurativă fetidă a mucoasei nazale, care duce la atrofierea acesteia și la dispariția simțului mirosului. [< fr. ozène, cf. gr. ozaina].
OZENÉU s.n. (Liv.) Denumire pentru o serie de fenomene considerate a fi un fel de nave spațiale și care nu au fost încă identificate; farfurie zburătoare. [< O(biect) Z(burător) NE(identificat)].
OZÉNĂ s. f. inflamație supurativă fetidă a mucoasei nazale, care duce la atrofierea acesteia și dispariția simțului mirosului. (< fr. ozène, gr. ozaina, duhoare)
OZENÉU s. f. denumire pentru o serie de fenomene considerate a fi un fel de nave spațiale și care nu au fost încă identificate; farfurii zburătoare. (< o/biect z/burător/ ne/identificat/)
OZENÉU ~e n. Obiect zburător neidentificat. /Din O.Z.N. (Obiect Zburător Neidentificat)
ozénă f., pl. e (vgr. ózaina, d. ózein, a puți). Med. Un fel de ulcer puturos care se formează în nas între 10-20 de anĭ din scrofule, din sifilis și din alte boale moștenite.
OZN s. n. Denumire dată obiectelor zburătoare neidentificate ◊ „A. D., soția unui vânzător de pește din Geneva, a adus la cunoștința autorităților locale că un obiect zburător neidentificat a «coborât», luni seara, în curtea locuinței sale. O.Z. N.-ul, care, potrivit spuselor femeii, a «staționat» circa 10 minute și a rămas imobilizat la o înălțime de un metru deasupra solului, producea un zgomot ascuțit, asemenea unui scrâșnet.” R.l. 21 III 74 p. 6. ◊ „Un ozene e reperat de doi polițiști radiofoniști.” R.lit. 7 VII 79 p. 12. ◊ „OZN-urile au durat destul pentru a produce câteva generații de credincioși.” R.lit. 20 V 82 p. 2. ◊ „OZN-uri pornesc vijelios de pe Lună.” R.l. 4 XI 93 p. 7; v. și 18 VIII 80 p. 2; v. și ozenist [pron. ozené; scris și O.Z. N., ozene] (abreviere din O[biect] Z[burător] N[eidentificat], după engl. UFO – U[nidentified] F[lying] O[bject] „obiect zburător neidentificat”; FC I 156, A. Bantaș BE 123; DEX, DN3)
OZN obiect zburător neidentificat, de proveniență necunoscută pentru un observator terestru, bănuit că ar avea proveniență cosmică.
O.Z.N., denumire prescurtată pentru obiectele zburătoare neidentificate. Traducere a denumirii engleze UFO (Unidenfied Flying Objects). Sin. farfurie zburătoare.
O.Z.N. s. invar. siglă de la o zeamă neidentificată cafea slabă; cafea preparată din surogat.

ozene dex

Intrare: ozenă
ozenă substantiv feminin
Intrare: OZN
ozene substantiv neutru
ozeneu
OZN