Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru oxigena

OXIGEN├ü, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substan╚Ťe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre s├ónge) A se ├«nc─ârca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele ro╚Öii. 3. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) decolora p─ârul prin tratare cu ap─â oxigenat─â. ÔÖŽ Tranz. A albi textilele prin tratare cu ap─â oxigenat─â. ÔÇô Din fr. oxyg├ęner.
OXIGEN├ü, oxigenez, vb. I. 1. Refl. (Despre diverse substan╚Ťe chimice) A se combina cu oxigenul. 2. Refl. (Med.; despre s├ónge) A se ├«nc─ârca cu oxigen prin combinarea acestuia cu hemoglobina din globulele ro╚Öii. 3. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) decolora p─ârul prin tratare cu ap─â oxigenat─â. ÔÖŽ Tranz. A albi textilele prin tratare cu ap─â oxigenat─â. ÔÇô Din fr. oxyg├ęner.
OXIGEN├ü, oxigenez, vb. I. Refl. (Despre diverse substan╚Ťe chimice) A se combina cu oxigenul. ÔŚŐ Tranz. (Cu privire la p─âr) A decolora prin ac╚Ťiunea apei oxigenate. ╚Üi-ai oxigenat p─ârul? CAMIL PETRESCU, U. N. 136. ÔŚŐ Tranz. (Cu privire la textile) A albi prin tratare cu ap─â oxigenat─â.
oxigená (a ~) vb., ind. prez. 3 oxigeneáză
oxigen├í vb., ind. prez. 1 sg. oxigen├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. oxigene├íz─â
OXIGENÁ vb. (FIZIOL.) (înv.) a (se) oxida. (Sângele se ~.)
OXIGEN├ü vb. I. refl. A se combina cu oxigenul. ÔÖŽ tr., refl. A(-╚Öi) decolora (p─ârul) cu ap─â oxigenat─â. ÔÖŽ tr. A albi textilele prin tratare cu ap─â oxigenat─â. [Cf. fr. oxyg├ęner].
OXIGEN├ü vb. I. refl. 1. (despre substan╚Ťe chimice) a se combina cu oxigenul. 2. (despre s├ónge) a se ├«nc─ârca cu oxigen. 3. a albi textilele prin tratare cu ap─â oxigenat─â. II. tr., refl. a(-╚Öi) decolora (p─ârul) cu ap─â oxigenat─â. (< fr. oxyg├ęner)
A OXIGEN├ü ~├ęz tranz. 1) (p─ârul, ╚Ťes─âturi etc.) A decolora prin tratare cu perhidrol. 2) A face s─â se oxigeneze. /<fr. oxyg├ęner
A SE OXIGEN├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. 1) chim. A se combina cu oxigenul; a se oxida. 2) med. (despre s├ónge) A se ├«nc─ârca cu oxigen din aerul inspirat ├«n pl─âm├óni. /<fr. oxyg├ęner
oxigenà v. a (se) combina cu oxigenul.
*oxigen├ęz v. tr. (d. oxigen). Amestec cu oxigen: ap─â oxigenat─â.
OXIGENA vb. (FIZIOL.) (înv.) a (se) oxida. (Sîngele se ~.)

Oxigena dex online | sinonim

Oxigena definitie

Intrare: oxigena
oxigena verb grupa I conjugarea a II-a