Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru oxigen

OXIG├ëN s. n. Element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezint─â o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil ├«n procesul respira╚Ťiei ╚Öi al arderii, ╚Öi care, ├«n combina╚Ťie cu hidrogenul, formeaz─â apa. ÔÇô Din fr. oxyg├Ęne.
OXIG├ëN s. n. Element chimic gazos, incolor, inodor, insipid, care reprezint─â o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil ├«n procesul respira╚Ťiei ╚Öi al arderii, ╚Öi care, ├«n combina╚Ťie cu hidrogenul, formeaz─â apa. ÔÇô Din fr. oxyg├Ęne.
OXIG├ëN s. n. Element chimic gazos, incolor, f─âr─â miros, care reprezint─â aproximativ o cincime din aerul atmosferic, fiind indispensabil ├«n procesul respira╚Ťiei ╚Öi al arderii; are numeroase ├«ntrebuin╚Ť─âri ├«n industrie ╚Öi medicin─â.
oxig├ęn s. n.; simb O
oxig├ęn s. n., simb. O
OXIG├ëN s.n. Corp simplu, gazos, inodor ╚Öi incolor, care se g─âse╚Öte ├«n propor╚Ťie de aproximativ o cincime ├«n atmosfer─â. [< fr. oxyg├Ęne, cf. gr. oxys ÔÇô acid, gennan ÔÇô a na╚Öte].
OXIG├ëN s. n. element chimic gazos, inodor, incolor ╚Öi insipid, indispensabil respira╚Ťiei ╚Öi arderii, o cincime din aerul atmosferic. (< fr. oxyg├Ęne)
OXIG├ëN n. Gaz incolor, inodor ╚Öi insipid, care intr─â ├«n componen╚Ťa aerului (fiind indispensabil respira╚Ťiei ╚Öi arderii) ╚Öi are diferite ├«ntrebuin╚Ť─âri (├«n industrie, ├«n tehnic─â, ├«n medicin─â etc.). /<fr. oxygene
oxigen n. gaz simplu, incolor ╚Öi inodor, care intr─â ├«n compozi╚Ťiunea aerului ╚Öi a apei, ╚Öi ├«ntre╚Ťine combustiunea.
*oxig├ęn n. (d. vgr. ox├Żs, acru, ╚Öi genn├ío, nasc). Chim. Un corp simplu gazos bivalent care formeaz─â partea respirabil─â a aerulu─ş, favoriz├«nd arderea. NÔÇÖare gust, nic─ş coloare, nic─ş miros. E de do┼ş─â felur─ş: oxigenu ordinar, cu 2 atom─ş ├«n mol├ęcul─â, ╚Öi ozonu, cu 3 atom─ş ├«n molecul─â. E elementu cel ma─ş r─âsp├«ndit din natur─â, form├«nd a cincea parte din aeru atmosferic, cum a demonstrat ma─ş ├«nt├«─ş Lavoisier. Se combin─â cu cele ma─ş multe corpur─ş simple, ma─ş ales cu idrogenu, cu care formeaz─â apa, dintrÔÇÖa c─âre─ş greutate 8/9 ├«s oxigen. Se crede c─â jum─âtate din globu terestru e compus─â din oxigen. F─âr─â el, nu se poate produce nic─ş respira╚Ťiunea, nic─ş arderea. A fost studiat de Pristley, Scheele (Suedez), Lavoisier, ─şar Pictet ╚Öi Cailletet l-a┼ş lichef─âcut la -140┬░ supt 300 de atmosfere. Ferbe la -181┬░ ╚Öi are o densitate de 1,10563. E ├«ntrebuin╚Ťat ├«n industrie la o mul╚Ťime de prepara╚Ťiun─ş (acid sulfuric, alb de zinc ╚Ö. a.); c─âldura pe care o dezvolt─â combin├«ndu-se cu idrogenu e utilizat─â ├«n sufl─âtoru lu─ş Deville ╚Öi ├«n lampa lu─ş Drummond. E ├«ntrebuin╚Ťat ╚Öi ├«n medicin─â.
INHALATOR DE OXIGEN aparat care furnizeaz─â echipajelor (╚Öi pasagerilor) o cantitate de oxigen dozat─â ├«n timpul zborului la ├«n─âl╚Ťimi mari, unde presiunea sc─âzut─â a aerului nu asigur─â respira╚Ťia normal─â.
INSTALA╚ÜIA DE OXIGEN ansamblu tehnic care furnizeaz─â oxigen gazos la cererea echipajului ╚Öi automat sau comandat pentru pasagerii cabinei ├«n cazul dezetan╚Öeiz─ârii cabinei. Instala╚Ťia de oxigen poate fi utilizat─â n scopuri terapeutice pentru un num─âr limitat de pasageri.
MASC─é DE OXIGEN v. Inhalator de oxigen.
OXIG├ëN (< fr.; {s} oxi- + gr. gennaein ÔÇ×a produceÔÇŁ; lat. oxygenium) s. n. Element chimic (O; nr. at. 8, m. at. 15,999, gr. sp. 1,429 (gaz), p. t. -218,9┬░C, p. f. -182,96┬░C). ├Än stare liber─â se cunosc dou─â forme alotropice: O2 (oxigen obi╚Önuit) ╚Öi O3 (ozon). O2 este un gaz incolor, inodor, insipid, care, ├«n volume, formeaz─â o cincime (21%) din aerul atmosferic. Este cel mai r─âsp├óndit element din natur─â, intr├ónd ├«n compozi╚Ťia apei, a rocilor, a mineralelor, ╚Ťesuturilor animale ╚Öi vegetale, a compu╚Öilor organici ╚Öi anorganici. Se combin─â cu toate elementele chimice, except├ónd gazele inerte, form├ónd oxizi, fiind cel mai activ nemetal (dup─â fluor); cu hidrogenul formeaz─â apa. Func╚Ťioneaz─â ├«n combina╚Ťii ├«n starea de valen╚Ť─â doi. O. are un rol important ├«n respira╚Ťia organismelor vii (├«ntre╚Ťine via╚Ťa) ╚Öi ├«n combustie. Se ob╚Ťine industrial prin distilarea aerului lichid ╚Öi prin electroliza apei, iar ├«n laborator prin descompunerea termic─â a unor combina╚Ťii. Se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la fabricarea a numero╚Öi compu╚Öi chimici (acid sulfuric, acid azotic etc.), ├«n flac─âra oxihidric─â ╚Öi oxiacetilenic─â, ├«n aparatele de respira╚Ťie ale scafandrilor, ├«n medicin─â la ├«ntre╚Ťinerea respira╚Ťiei; ├«n stare lichid─â este component al combustibilului rachetelor. A fost descoperit de C.W. Scheele ├«n 1772 ╚Öi, independent, de J. Priestley ├«n 1774.

Oxigen dex online | sinonim

Oxigen definitie

Intrare: oxigen
oxigen substantiv neutru (numai) singular
o 1 s.m.n. substantiv neutru substantiv masculin invariabil