OXIDOREDÚCERE, oxidoreduceri, s. f. Reacție formată dintr-o reacție de oxidare și o reacție de reducere, care au loc concomitent, datorită unui transfer de electroni între substanța care se oxidează și substanța care se reduce. – Oxi[dare] + reducere. Cf. fr. oxydo-réduction.

OXIDOREDÚCERE, oxidoreduceri, s. f. Reacție formată dintr-o reacție de oxidare și o reacție de reducere, care au loc concomitent, datorită unui transfer de electroni între substanța care se oxidează și substanța care se reduce. – Oxi[dare] + reducere. Cf. fr. oxydo-réduction.

oxidoredúcere s. f., g.-d. art. oxidoredúcerii; pl. oxidoredúceri

oxidoredúcere s. f., pl. oxidoredúceri

OXIDOREDÚCERE s. (CHIM.) redox.

OXIDOREDÚCERE s.f. Acțiunea chimică a unui oxidant asupra unui reductor; oxidoreducție. [< oxido- + reducere, după fr. oxydo-réduction].

OXIDOREDÚCERE s. f. acțiunea chimică a unui oxidant asupra unui reductor. (după fr. oxydoréduction)

OXIDOREDUCERE s. (CHIM.) redox.