Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru oxidare

OXID├ü, oxidez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reac╚Ťiona cu alte substan╚Ťe, ced├ónd electroni. ÔÖŽ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. ÔÇô Din fr. oxyder.
OXID├üRE, oxid─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) oxida ╚Öi rezultatul ei; oxida╚Ťie. ÔÇô V. oxida.
OXID├ü, oxidez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reac╚Ťiona cu alte substan╚Ťe, ced├ónd electroni. ÔÖŽ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. ÔÇô Din fr. oxyder.
OXID├üRE, oxid─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) oxida ╚Öi rezultatul ei; oxida╚Ťie. ÔÇô V. oxida.
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. A se combina cu oxigenul, a se transforma în oxid, a se acoperi cu oxid. V. rugini.
OXID├üRE, oxid─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se oxida. V. ruginire.
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidáre s. f., g.-d. art. oxidắrii; pl. oxidắri
oxid├í vb., ind. prez. 1 sg. oxid├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. oxide├íz─â
oxidáre s. f., g.-d. art. oxidării; pl. oxidări
OXIDÁ vb. (CHIM.) a (se) rugini, (pop.) a (se) cocli. (Un metal care s-a ~.)
OXIDÁ vb. v. oxigena.
OXID├üRE s. (CHIM.) oxida╚Ťie, ruginire, (pop.) coclire. (~ unui metal.)
OXID├ü vb. I. tr., refl. 1. A (se) combina cu oxigenul; a reac╚Ťiona cu alte substan╚Ťe, ced├ónd electroni. 2. A (se) acoperi cu oxid, a rugini. [< fr. oxyder].
OXID├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) oxida ╚Öi rezultatul ei; ruginire, oxida╚Ťie. [< oxida].
OXID├ü vb. tr., refl. 1. a (se) combina cu oxigenul; a reac╚Ťiona cu alte substan╚Ťe, ced├ónd electroni. 2. a (se) acoperi cu oxid, a rugini. (< fr. oxyder)
A OXID├ü ~├ęz tranz. A face s─â se oxideze. /<fr. oxyder
A SE OXID├ü pers.3 se ~e├íz─â intranz. 1) (despre elemente chimice) A intra ├«n reac╚Ťie cu alte substan╚Ťe, ced├ónd electroni. 2) (despre metale) A se acoperi cu oxid; a rugini. /<fr. oxyder
oxidà v. a (se) schimba în oxid: aerul oxidează fierul.
*oxida╚Ťi├║ne f. (d. oxidez). Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a se oxida. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
*oxid├ęz v. tr. (d. oxid). Prefac ├«n oxid sa┼ş acoper cu o p─âtur─â oxidat─â. V. refl. M─â prefac ├«n oxid: feru se oxideaz─â (rugine╚Öte) la umezeal─â.
OXIDA vb. (CHIM.) a (se) rugini, (pop.) a (se) cocli. (Un metal care s-a ~.)
oxida vb. v. OXIGENA.
OXIDARE s. (CHIM.) oxida╚Ťie, ruginire, (pop.) coclire. (~ unui metal.)

Oxidare dex online | sinonim

Oxidare definitie

Intrare: oxida
oxida verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: oxidare
oxidare substantiv feminin