oxidare definitie

2 intrări

24 definiții pentru oxidare

OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder.
OXIDÁRE, oxidări, s. f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; oxidație. – V. oxida.
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. ♦ A (se) acoperi cu oxid; a rugini. – Din fr. oxyder.
OXIDÁRE, oxidări, s. f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; oxidație. – V. oxida.
OXIDÁ, oxidez, vb. I. Refl. A se combina cu oxigenul, a se transforma în oxid, a se acoperi cu oxid. V. rugini.
OXIDÁRE, oxidări, s. f. Acțiunea de a se oxida. V. ruginire.
oxidá (a ~) vb., ind. prez. 3 oxideáză
oxidáre s. f., g.-d. art. oxidắrii; pl. oxidắri
oxidá vb., ind. prez. 1 sg. oxidéz, 3 sg. și pl. oxideáză
oxidáre s. f., g.-d. art. oxidării; pl. oxidări
OXIDÁ vb. (CHIM.) a (se) rugini, (pop.) a (se) cocli. (Un metal care s-a ~.)
OXIDÁ vb. v. oxigena.
OXIDÁRE s. (CHIM.) oxidație, ruginire, (pop.) coclire. (~ unui metal.)
OXIDÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. 2. A (se) acoperi cu oxid, a rugini. [< fr. oxyder].
OXIDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) oxida și rezultatul ei; ruginire, oxidație. [< oxida].
OXIDÁ vb. tr., refl. 1. a (se) combina cu oxigenul; a reacționa cu alte substanțe, cedând electroni. 2. a (se) acoperi cu oxid, a rugini. (< fr. oxyder)
A OXIDÁ ~éz tranz. A face să se oxideze. /<fr. oxyder
A SE OXIDÁ pers.3 se ~eáză intranz. 1) (despre elemente chimice) A intra în reacție cu alte substanțe, cedând electroni. 2) (despre metale) A se acoperi cu oxid; a rugini. /<fr. oxyder
oxidà v. a (se) schimba în oxid: aerul oxidează fierul.
*oxidațiúne f. (d. oxidez). Acțiunea de a saŭ de a se oxida. – Și -áție și -áre.
*oxidéz v. tr. (d. oxid). Prefac în oxid saŭ acoper cu o pătură oxidată. V. refl. Mă prefac în oxid: feru se oxidează (ruginește) la umezeală.
OXIDA vb. (CHIM.) a (se) rugini, (pop.) a (se) cocli. (Un metal care s-a ~.)
oxida vb. v. OXIGENA.
OXIDARE s. (CHIM.) oxidație, ruginire, (pop.) coclire. (~ unui metal.)

oxidare dex

Intrare: oxida
oxida verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: oxidare
oxidare substantiv feminin