OXICLORÚRĂ, oxicloruri, s. f. (Chim.) Combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. ◊ Oxiclorură de carbon = fosgen. – Din fr. oxyclorure.

OXICLORÚRĂ, oxicloruri, s. f. (Chim.) Combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. ◊ Oxiclorură de carbon = fosgen. – Din fr. oxyclorure.

oxiclorúră s. f., g.-d. art. oxiclorúrii; pl. oxiclorúri

OXICLORÚRĂ s.f. Combinație a unui corp cu oxigenul și cu clorul. [< fr. oxychlorure].

OXICLORÚRĂ s. f. combinație a unei substanțe cu oxigenul și clorul. (< fr. oxychlorure)