OVULÁȚIE, ovulații, s. f. Stadiu din ciclul ovarian care constă în eliminarea ovulului matur (apt de a fi fecundat) din ovar. – Din fr. ovulation.

OVULÁȚIE, ovulații, s. f. Stadiu din ciclul ovarian care constă în eliminarea ovulului matur (apt de a fi fecundat) din ovar. – Din fr. ovulation.

ovuláție (-ți-e) s. f., art. ovuláția (-ți-a), g.-d. art. ovuláției; pl. ovuláții, art. ovuláțiile (-ți-i-)

ovuláție s. f. (sil. -ți-e), art. ovuláția (sil. -ți-a), g.-d. art. ovuláției; pl. ovuláții, art. ovuláțiile (sil. -ți-i-)

OVULÁȚIE s.f. Eliminare periodică a ovulului matur din ovar. [Gen. -iei, var. ovulațiune s.f. / < fr. ovulation].

OVULÁȚIE s. f. eliminare periodică a ovulului matur din ovar. (< fr. ovulation)

OVULÁȚIE ~i f. biol. Proces de eliminare din ovar a ovulului apt pentru fecundare. [G.-D. ovulației] /<fr. ovulation

OVULÁȚIE (< fr.) s. f. Eliminare din ovar a ovulului matur (apt de a fi fecundat). O. are caracter ritmic; la femeie are loc aproximativ în a 14-a zi de la începerea ciclului menstrual.