ovrei definitie

14 definiții pentru ovrei

OVRÉI, ovrei, s. m. (Înv. și reg.) Evreu. [Var.: ovréu s. m.] – Din ngr. ovriós.
OVRÉU s. m. v. ovrei.
OVRÉI, ovrei, s. m. (Înv. și reg.) Evreu. [Var.: ovréu s. m.] – Din ngr. ovriós.
OVRÉU s. m. v. ovrei.
OVRÉI, ovrei, s. m. (Regional) Evreu. – Variantă: ovréu (REBREANU, I. 63) s. m.
OVRÉU s. m. v. ovrei.
ovréi (înv., reg.) (o-vrei) s. m., pl. ovréi, art. ovréii
ovréi s. m. (sil. -vrei), pl. ovréi, art. ovréii
Evrei (Ovrei) m. pl. popor semitic originar din Azia, cunoscut și sub numele de Izraeliți. Azi în număr de vre-o 16 mil. dintre cari 7 mil. în Europa (mai ales în Rusia, Austro-Ungaria, Germania, România). Evreii români sunt în număr de peste 900.000.
evreu (ovreiu) m. cel ce profesează religiunea mozaică. [Gr. mod.]. V. Jidov.
ovreiu m. V. evreu. [Gr. mod.].
ovréĭ, ovreĭcă s. (ngr. Ovrĭós). Evreŭ, Jidan.
ovréu, ovrei, s.m. – (reg.; înv.) Evreu. – Din ngr. ovrios (DEX, MDA).
ovrei, ovrei s. m. invar. (reg.) persoană cu origini evreiești

ovrei dex

Intrare: ovrei
ovrei substantiv masculin
  • silabisire: -vrei
ovreu