Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ovrei

OVR├ëI, ovrei, s. m. (├Änv. ╚Öi reg.) Evreu. [Var.: ovr├ęu s. m.] ÔÇô Din ngr. ovri├│s.
OVRÉU s. m. v. ovrei.
OVR├ëI, ovrei, s. m. (├Änv. ╚Öi reg.) Evreu. [Var.: ovr├ęu s. m.] ÔÇô Din ngr. ovri├│s.
OVRÉU s. m. v. ovrei.
OVR├ëI, ovrei, s. m. (Regional) Evreu. ÔÇô Variant─â: ovr├ęu (REBREANU, I. 63) s. m.
OVRÉU s. m. v. ovrei.
ovr├ęi (├«nv., reg.) (o-vrei) s. m., pl. ovr├ęi, art. ovr├ęii
ovr├ęi s. m. (sil. -vrei), pl. ovr├ęi, art. ovr├ęii
Evrei (Ovrei) m. pl. popor semitic originar din Azia, cunoscut ╚Öi sub numele de Izraeli╚Ťi. Azi ├«n num─âr de vre-o 16 mil. dintre cari 7 mil. ├«n Europa (mai ales ├«n Rusia, Austro-Ungaria, Germania, Rom├ónia). Evreii rom├óni sunt ├«n num─âr de peste 900.000.
evreu (ovreiu) m. cel ce profeseaz─â religiunea mozaic─â. [Gr. mod.]. V. Jidov.
ovreiu m. V. evreu. [Gr. mod.].
ovr├ę─ş, ovre─şc─â s. (ngr. Ovr─ş├│s). Evre┼ş, Jidan.
ovr├ęu, ovrei, s.m. ÔÇô (reg.; ├«nv.) Evreu. ÔÇô Din ngr. ovrios (DEX, MDA).
ovrei, ovrei s. m. invar. (reg.) persoană cu origini evreiești

Ovrei dex online | sinonim

Ovrei definitie

Intrare: ovrei
ovrei substantiv masculin
  • silabisire: -vrei
ovreu