oval definitie

18 definiții pentru oval

OVÁL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale.
OVÁL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, cu o axă de simetrie, a cărei curbură este mai mare în punctele de intersecție cu axa decât în oricare alt punct al ei; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale.
OVÁL2, -Ă, ovali, -e, adj. Care are forma unui oval1. Cu o oglindă ovală, plimbată de sus în jos... își examină ceafa și cutele rochiei în spate. C. PETRESCU, C. V. 167. Văzu un băiat cu fața ovală. EMINESCU, N. 81. Piața se întinde ovală pe un neted șes. NEGRUZZI, S. I 36. ◊ (Adverbial) Rotunjește oval unghiile, taie pielițele. C. PETRESCU, C. V. 259.
OVÁL1, ovale, s. n. Curbă convexă închisă, cu o axă de simetrie, a cărei curbură este mai mare în punctele de intersecție cu axa decît în oricare alt punct de pe ea; formă sau contur asemănător eu figura descrisă mai sus (ca un ou, ca o elipsă). Ochii negri, gura mică, nasul fin Și-un oval tăiat cu artă. HOGAȘ, M. N. 50. Ovalul figurii... se încheia cu un farmec nespus în gropița aceea drăgălașă din bărbie. VLAHUȚĂ, O. A. III 90. Se găsesc și rotocoale sau ovale de piatră teșită. ODOBESCU, S. II 146.
ovál1 adj. m., pl. ováli; f. oválă, pl. ovále
ovál2 s. n., pl. ovále
ovál adj. m., pl. ováli; f. sg. oválă, pl. ovále
ovál s. n., pl. ovále
ovál s. n., pl. ovaluri (ovale); adj. m. pl. ovali, f. ovală, pl. ovale
OVÁL adj., s. 1. adj. v. eliptic. 2. s. v. față.
OVÁL, -Ă adj. Care are o formă alungită (ca de ou). ♦ Eliptic. // s.f. (Mat.) Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu această figură. [< fr. ovale, it. ovale, germ. oval, cf. lat. ovum – ou].
OVÁL, -Ă I. adj. alungit (ca un ou). ◊ eliptic. II. s. f. (mat.) curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează. (< fr. ovale)
OVÁL1 ~e n. 1) Figură plană formată dintr-o curbă convexă închisă, asemănătoare cu contururile unui ou de găină. 2) Formă care amintește contururile unui ou. /<fr. ovale
OVÁL2 ~ă (~i, ~e) Care este de forma unui ou de găină; cu forma unei curbe convexe închise. /<fr. ovale
oval a. ce are formă de ou.
*ovál, -ă adj. (fr. oval, d. lat. ovum, oŭ). În formă de oŭ, de elipsă. S. n., pl. e și urĭ. Formă ovală (plană saŭ în relief): ovalu fețeĭ omuluĭ. – Fals ovoid.
*ovoíd, -ă adj. (d. lat. ovum, oŭ, și -id din metaloid). Răŭ zis îld. oval. – Uniĭ zic și ovoidál.
OVAL s. față, figură, fizionomie, obraz, profil. (Un ~ cunoscut.)

oval dex

Intrare: oval (s.n.; -uri)
oval s.n.; -uri
Intrare: oval (adj.)
oval adj. adjectiv substantiv neutru