ovaționare definitie

2 intrări

14 definiții pentru ovaționare

OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner.[1]
OVAȚIONÁRE, ovaționări, s. f. Acțiunea de a ovaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. ovaționa.
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner.
OVAȚIONÁRE, ovaționări, s. f. Acțiunea de a ovaționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. ovaționa.
OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. A-și manifesta admirația, simpatia, aprobarea pentru cineva sau ceva prin aplauze și urale furtunoase; a aclama. Publicul din sală a ovaționat pe actori. – Pronunțat: -ți-o-.
ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză
ovaționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. ovaționéz, 3 sg. și pl. ovaționeáză
ovaționáre s. f., pl. ovaționări
OVAȚIONÁ vb. v. aclama.
OVAȚIONÁ vb. I. tr., intr. A manifesta admirația, simpatia pentru cineva sau pentru ceva prin ovații; a aclama. [Pron. -ți-o-. / < fr. ovationner].
OVAȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a ovaționa și rezultatul ei; aclamare, aclamație. [Pron. -ți-o-. / < ovaționa].
OVAȚIONÁ vb. tr., intr. a manifesta admirația, simpatia pentru cineva sau ceva prin ovații; a aclama. (< fr. ovationner)
A OVAȚIONÁ ~éz tranz. A primi cu ovații; a susține prin strigăte de aprobare; a aclama. [Sil. -ți-o-] /<fr. ovationner
OVAȚIONA vb. a aclama. (Mulțimea îl ~.)

ovaționare dex

Intrare: ovaționa
ovaționa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ți-o-
Intrare: ovaționare
ovaționare substantiv feminin