OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner.[1]

OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. și intranz. A manifesta aprobare sau entuziasm pentru o persoană, o idee, o acțiune etc., prin urale sau aplauze; a aplauda, a aclama. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ovationner.

OVAȚIONÁ, ovaționez, vb. I. Tranz. A-și manifesta admirația, simpatia, aprobarea pentru cineva sau ceva prin aplauze și urale furtunoase; a aclama. Publicul din sală a ovaționat pe actori. – Pronunțat: -ți-o-.

ovaționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 ovaționeáză

ovaționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. ovaționéz, 3 sg. și pl. ovaționeáză

OVAȚIONÁ vb. v. aclama.

OVAȚIONÁ vb. I. tr., intr. A manifesta admirația, simpatia pentru cineva sau pentru ceva prin ovații; a aclama. [Pron. -ți-o-. / < fr. ovationner].

OVAȚIONÁ vb. tr., intr. a manifesta admirația, simpatia pentru cineva sau ceva prin ovații; a aclama. (< fr. ovationner)

A OVAȚIONÁ ~éz tranz. A primi cu ovații; a susține prin strigăte de aprobare; a aclama. [Sil. -ți-o-] /<fr. ovationner

OVAȚIONA vb. a aclama. (Mulțimea îl ~.)