ofsígă f., pl. ĭ (bg. ovsiga, sîrb. ovsik, ovsika, pol. owiesec. V. ovás). Ĭarba ovăsuluĭ, secărea, o plantă graminee (brómus [secálinus și stérilis]). – Și ovăsică. osígă, opsígă, osfígă și oschígă. Și ovăsc, n. Grafia ovsigă e slavă.

ovắsc și ovăsícă, V. ofsigă.