Dicționare ale limbii române

3 definiții pentru ovăsc

ofsígă f., pl. ĭ (bg. ovsiga, sîrb. ovsik, ovsika, pol. owiesec. V. ovás). Ĭarba ovăsuluĭ, secărea, o plantă graminee (brómus [secálinus și stérilis]). – Și ovăsică. osígă, opsígă, osfígă și oschígă. Și ovăsc, n. Grafia ovsigă e slavă.
ovắs (est), ovés (Dor. Btș.) și ovắz n., pl. urĭ și ese, eze (vsl. ovesŭ, ovĭsŭ, ovsa, bg. rut. ceh. oves, rus. ovës, pol. owies. V. ofsigă). O plantă graminee ale căreĭ grăunțe, de forma orzuluĭ, se întrebuințează ca nutreț p. caĭ și dintr’a căreĭ făină se fac cataplazme (avéna sativa). – În Mold. și Serbia și ovắsc n., pl. urĭ (după ofsigă).
ovắsc și ovăsícă, V. ofsigă.

ovăsc definitie

ovăsc dex

Intrare: ovăsc
ovăsc