outsider definitie

5 definiții pentru outsider

OUTSIDER, outsideri, s. m. 1. Întreprindere dintr-o anumită ramură a economiei, care nu face parte din monopolul sau monopolurile dominante din ramura respectivă. 2. Concurent sau echipă cu slabe șanse de câștig într-o competiție sportivă. 3. Cal care nu este favorit într-un concurs hipic. [Pr.: áŭtsaĭdăr] – Cuv. engl.
ÓUTSIDER subst. 1. Cal care în mod normal nu are șansa să câștige într-un concurs hipic. 2. Concurent sau echipă cu slabe șanse de câștig într-o competiție sportivă. 3. (Ec. pol.) Întreprindere capitalistă rămasă în afara unei organizații monopoliste. [Pr.: áutsaidăr] – Cuv. engl.
!outsider (angl.) [pron. áŭtsaĩdăr] (out-) s. m., pl. outsideri
OUTSIDER s.m. 1. (Anglicism) Străin, din afară; situat în afară. ♦ Declasat. 2. (Sport) Cal care nu are șanse să ocupe un loc de frunte în concursurile hipice. ♦ Sportiv (sau echipă) fără prea mari șanse într-o competiție. 3. Întreprindere care nu face parte dintr-o uniune monopolistă. [Pron. áut-sai-dăr. / < engl. outsider].
OUTSIDER [AUT-SAI-DĂR] s. m. 1. întreprindere capitalistă care nu face parte dintr-o uniune monopolistă. ◊ declasat 2. (sport) concurent cu slabe șanse de a câștiga. (< engl. outsider)

outsider dex

Intrare: outsider
outsider substantiv masculin
  • pronunție: áutsaider