Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru output

OUTPUT, outputuri, s. n. 1. (Electron.) Ie╚Öire (1). 2. (Inform.) Ie╚Öire (2). 3. (Ec.) Rezultatul activit─â╚Ťii unei persoane ╚Öi al unei ├«ntreprinderi sau al utiliz─ârii unui mijloc fix ├«ntr-o unitate de timp. [Pr.: ├í┼ştput] ÔÇô Cuv. engl.
├ôUTPUT s. n. 1. (Electron.) Ie╚Öire (1). 2. (Inform.) Ie╚Öire (2). [Pr.: ├íutput] ÔÇô Cuv. engl.
!output (angl.) [pron. ├í┼ştput] (out-) s. n., pl. outputuri
OUTPUT s.n. (Tehn.) 1. Ie╚Öire. ÔÖŽ Elemente finale care ├«ncheie anumite procedee, ca prelucrarea informa╚Ťiilor, a datelor etc. 2. Extragere a datelor dintr-un sistem electronic pentru elaborarea lor. ÔŚŐ Input output v. input. [Pron. ├íut-put. / < engl., fr., it. output].
OUTPUT [AUTPUT] s. n. (tehn.) 1. ie╚Öire. ÔŚŐ elemente finale care ├«ncheie anumite procedee, ca prelucrarea informa╚Ťiilor, a datelor etc. 2. extragere a datelor dintr-un sistem electronic pentru elaborarea lor. (< engl. output)
OUTPUT [├íutput] (cuv. engl.) s. n. 1. (ELECTRON.) Punct al unui sistem, al unui aparat sau aparat electronic prin care un semnal este transferat spre exterior. 2. (INFORM.) Transfer al informa╚Ťiei din memoria calculatorului spre exterior. 3. (EC.) Rezultatul activit─â╚Ťii unei persoane ╚Öi al unei ├«ntreprinderi sau al utiliz─ârii unui mijloc fix, ├«ntr-o unitate de timp.

Output dex online | sinonim

Output definitie

Intrare: output
output substantiv neutru
  • pronun╚Ťie: engl. ├íutput