output definitie

6 definiții pentru output

OUTPUT, outputuri, s. n. 1. (Electron.) Ieșire (1). 2. (Inform.) Ieșire (2). 3. (Ec.) Rezultatul activității unei persoane și al unei întreprinderi sau al utilizării unui mijloc fix într-o unitate de timp. [Pr.: áŭtput] – Cuv. engl.
ÓUTPUT s. n. 1. (Electron.) Ieșire (1). 2. (Inform.) Ieșire (2). [Pr.: áutput] – Cuv. engl.
!output (angl.) [pron. áŭtput] (out-) s. n., pl. outputuri
OUTPUT s.n. (Tehn.) 1. Ieșire. ♦ Elemente finale care încheie anumite procedee, ca prelucrarea informațiilor, a datelor etc. 2. Extragere a datelor dintr-un sistem electronic pentru elaborarea lor. ◊ Input output v. input. [Pron. áut-put. / < engl., fr., it. output].
OUTPUT [AUTPUT] s. n. (tehn.) 1. ieșire. ◊ elemente finale care încheie anumite procedee, ca prelucrarea informațiilor, a datelor etc. 2. extragere a datelor dintr-un sistem electronic pentru elaborarea lor. (< engl. output)
OUTPUT [áutput] (cuv. engl.) s. n. 1. (ELECTRON.) Punct al unui sistem, al unui aparat sau aparat electronic prin care un semnal este transferat spre exterior. 2. (INFORM.) Transfer al informației din memoria calculatorului spre exterior. 3. (EC.) Rezultatul activității unei persoane și al unei întreprinderi sau al utilizării unui mijloc fix, într-o unitate de timp.

output dex

Intrare: output
output substantiv neutru
  • pronunție: engl. áutput