6 definiții pentru oturac
OTURÁC s. v. haltă, oprire, popas. oturác (-ce), s. n. – Popas, oprire, haltă.
Tc. oturak (Șeineanu, III, 92),
cf. alb. oturak.
Sec. XVII,
înv. –
Der. oturac,
s. m. (
înv., veteran).
oturác1, oturáci, s.m. (înv.) veteran, invalid de război. oturác, oturáce, s.n. (înv.; mai ales la pl.) 1. popas mai lung al armatei într-un loc; bivuac. 2. lemnele încovoiate formând scheletul luntrei. oturác m. (turc. oturak, popas, scaun, stațiune, repaus, inválid; sîrb. oturak, pensionar). Vechĭ. Inválid, veteran. S. n., pl. urĭ și e. Popas maĭ lung al uneĭ armate: făcea oturace cîte 5-6 zile (Nec. 2, 217). Azĭ Mold. Adv. A ședea, a sta otorac, a sta în permanență la o muncă (la o moșie, la o mașină, la un bolnav. V.
sotnic). Dun. de jos
otorac, pl. e. Banca din fundu uneĭ luntri.
oturac s. v. HALTĂ. OPRIRE. POPAS. Oturac dex online | sinonim
Oturac definitie