OTREÁPĂ, otrepe, s. f. (Pop.) 1. Cârpă (de șters), zdreanță. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, lipsit de voință; secătură, lepădătură. – Din sl. otrepĭ.

OTREÁPĂ, otrepe, s. f. 1. Cârpă (de șters), zdreanță. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, lipsit de voință; secătură, lepădătură. – Din sl. otrepĭ.

OTREÁPĂ, otrepe, s. f. 1. Cîrpă (de șters), zdreanță. Puse la căpătîi două cărămizi pe care le acoperi cu o otreapă veche. STĂNOIU, C. I. 160. Învîrteau otrepele ghemuite sub picioare. MACEDONSKI, O. III 25. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, secătură, lepădătură; om slab, lipsit de voință. Nu-și mai dă seama, otreapa asta, că locuința unui comandant în ajun de luptă nu poate fi necinstită astfel? CAMIL PETRESCU, T. II 213. Mă enerva această otreapă omenească. GALACTION, O. I 241.

otreápă (pop.) (o-trea-) s. f., g.-d. art. otrépei; pl. otrépe

otreápă s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. otrépei; pl. otrépe

OTREÁPĂ s. v. cârpă.

OTREÁPĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.

otreápă (otrépe), s. f. – Cîrpă, zdreanță, om de nimic. – Var. otrep. Sl. otrepi „cîlți” (Cihac, II, 405; Conev 62), cf. bg. utrepkă, rus. otrepie.

otreapă f. 1. cârpă de șters; 2. fig. netrebnic: o otreapă de om. [Slav. OTREPĬ].

otreápă f., pl. epe (din pluralu luĭ otrep). Munt. Cîrpă foarte murdară, paceavură, tearfă. Fig. Obĭect de batjocură: doară nu-s otreapa lor!

otreapă s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ.

OTREAPĂ s. buleandră, cîrpă, fleandură, petică, zdreanță, (pop.) treanță, (înv. și reg.) rantie, (reg.) paceaură, rufă, șuleandra, tîrfă, (Mold., Bucov. și Transilv.) cîrță, (Mold. și Bucov.) cotreanță, (Transilv.) ronghi, (înv., în Mold.) felegă. (Șterge praful cu o ~.)