otrăvitor definitie

12 definiții pentru otrăvitor

OTRĂVITÓR, -OÁRE, otrăvitori, -oare, adj. Care conține otravă, care otrăvește; veninos. ♦ Fig. Dăunător, vătămător. – Otrăvi + suf. -tor.
OTRĂVITÓR, -OÁRE, otrăvitori, -oare, adj. Care conține otravă, care otrăvește; veninos. ♦ Fig. Dăunător, vătămător. – Otrăvi + suf. -tor.
OTRĂVITÓR, -OÁRE, otrăvitori, -oare, adj. Care conține otravă, care otrăvește; veninos, dăunător, vătămător. Știa care sînt ierburile otrăvitoare. CAMIL PETRESCU, O. I 151. Otrăvitorul șerpe văzînd p-un teișor O matcă de albine... începe să îi spuie: că este prea frumoasă, Că are multe daruri. NEGRUZZI, S. II 293. ◊ Fig. Inima de vînzător E venin otrăvitor. ANT. LIT. POP. I 259.
otrăvitór (o-tră-) adj. m., pl. otrăvitóri; f. sg. și pl. otrăvitoáre
otrăvitór adj. m. (sil. -tră-), pl. otrăvitóri; f. sg. și pl. otrăvitoáre
MUSCĂ-OTRĂVITOÁRE s. v. muscă columbacă.
OTRĂVITÓR adj. 1. veninos, (pop.) otrăvicios, (înv. și reg.) topsicat. (Plante ~.) 2. v. toxic.
OTRĂVITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care otrăvește. [Sil. -tră-] /a otrăvi + suf. ~tor
otrăvitor a. și m. care otrăvește.
otrăvitór, -oáre adj. Care otrăvește, toxic, veninos: șerpe otrăvitor, plantă otrăvitoare. Subst. Care-l otrăvește pe altu: un otrăvitor.
muscă-otrăvitoare s. v. MUSCĂ-COLUMBACĂ.
OTRĂVITOR adj. 1. veninos, (pop.) otrăvicios, (înv. și reg.) topsicat. (Plante ~.) 2. toxic, (pop.) otrăvicios. (Substanță ~.).

otrăvitor dex

Intrare: otrăvitor
otrăvitor adjectiv
  • silabisire: -tră-