Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru otpust

OTP├ÜST, otpusturi, s. n. (├Änv. ╚Öi pop.; ├«n Biserica ortodox─â) Formul─â sacramental─â de binecuv├óntare, rostit─â de preot la sf├ór╚Öitul slujbei; p. ext. sf├ór╚Öitul slujbei religioase. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi da otpustul = a muri. A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva). ÔÇô Din sl. ot┼şpust┼ş, rus. otpusk.
OTP├ÜST, otpusturi, s. n. (├Änv. ╚Öi pop.; ├«n biserica ortodox─â) Formul─â sacramental─â de binecuv├óntare, rostit─â de preot la sf├ór╚Öitul slujbei; p. ext. sf├ór╚Öitul slujbei religioase. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi da otpustul = a muri. A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva). ÔÇô Din sl. ot┼şpust┼ş, rus. otpusk.
OTP├ÜST, otpusturi, s. n. (├Änvechit) Formul─â sacramental─â pe care o rostea preotul la sf├«r╚Öitul slujbei biserice╚Öti. ÔŚŐ Expr. A-╚Öi da otpustul = a muri. Pe c├«nd r─âs─ârea luna, tata ├«nt├«i, ╚Öi mama ├«ndat─â dup─â el, ╚Öi-au dat otpustul. CARAGIALE, O. III 30. A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva).
otpúst (înv., pop.) s. n., pl. otpústuri
otp├║st s. n., pl. otp├║sturi
OTPÚST s. (BIS.) (rar) apolis.
OTP├ÜST ~uri n. ├«nv. bis. 1) Binecuv├óntarea preotului la ├«ncheierea slujbei religioase. 2) Sf├ór╚Öitul slujbei religioase. ÔŚŐ A da cuiva ~ul a omor├«, a ucide pe cineva. A-╚Öi da ~ul a muri. /<sl. otupustu, rus. otpusk
otpúst, otpústuri, s.n. (înv. și pop.) 1. sfârșitul liturghiei (slujbei religioase); (expr.) a-și da otpustul = a muri. 2. (la pl.) concediu.
otpust n. rug─âciune zis─â cu voce ├«nnalt─â la sf├ór╚Öitul unui serviciu divin; a da otpustul, a pune la cale; a-╚Öi da otpustul, a-╚Öi da ultima suflare: tata dint├ói ╚Öi mama ├«ndat─â dup─â el ╚Öi-a dat otpustul CAR. [Slav. OT┼ČPUST┼Č, demisiune].
otp├║st ╚Öi op├║st n., pl. ur─ş (vsl. ot┼şpust┼ş, trimetere, l─âsare, ─şertare, d. ot┼ş-pustiti, a trimete, a l─âsa, a ─şerta, pustiti, a trimete, pust┼ş, pusti┼ş. V. opust, n─âpustesc). Rar. Sf├«r╚Öitu liturghii─ş.
OTPUST s. (BIS.) (rar) apolis.
otp├║st, otpusturi s. n. (├Än Bis. ortodox─â) Formul─â sacramental─â de binecuv├óntare, rostit─â de preot la sf├ór╚Öitul slujbei religioase; p. ext. sf├ór╚Öitul slujbei religioase; apolis. [Var.: op├║st, otp├║sc s. n.] ÔÇô Din sl. ot┼şpust┼ş.

Otpust dex online | sinonim

Otpust definitie

Intrare: otpust
otpust substantiv neutru