Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru otoscopie

OTOSCOP├ŹE, otoscopii, s. f. (Med.) Examinare a canalului auditiv extern ╚Öi a timpanului cu ajutorul otoscopului. ÔÇô Din fr. otoscopie.
OTOSCOP├ŹE, otoscopii, s. f. (Med.) Examinare a canalului auditiv extern ╚Öi a timpanului cu ajutorul otoscopului. ÔÇô Din fr. otoscopie.
!otoscop├şe (-tos-co-/-to-sco-) s. f., art. otoscop├şa, g.-d. art. otoscop├şei; pl. otoscop├şi, art. otoscop├şile
otoscop├şe s. f. (sil. mf. -sco-), art. otoscop├şa, g.-d. art. otoscop├şei; pl. otoscop├şi, art. otoscop├şile
OTOSCOP├ŹE s.f. Examinare a conductului auditiv al urechii cu ajutorul otoscopului. [Gen. -iei. / < fr. otoscopie, cf. gr. ous ÔÇô ureche, skopein ÔÇô a privi].
OTOSCOP├ŹE s. f. examinare a conductului auditiv ╚Öi a timpanului urechii cu otoscopul. (< fr. otoscopie)
OTOSCOP├ŹE ~i f. med. Metod─â de examinare a canalului auditiv extern ╚Öi a timpanului cu ajutorul otoscopului. [G.-D. otoscopiei] /<fr. otoscopie
OTO- ÔÇ×ureche, auz, auditivÔÇŁ. ÔŚŐ gr. ous, otos ÔÇ×urecheÔÇŁ > fr. oto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. oto-. Ôľí ~cefal (v. -cefal), s. m., f─ât teratologic caracterizat prin unirea urechilor, absen╚Ťa maxilarului inferior ╚Öi prin ├«nchiderea c─âii de acces a urechii; ~cel (v. -cel2), s. n., vezicul─â auditiv─â, specific─â nevertebratelor; ~cist (v. -cist), s. n., organ auditiv la nevertebrate, format dintr-o vezicul─â cu otolite; sin. statocist; ~conie (v. -conie), s. f., pulbere de carbonat de calciu ├«nt├«lnit─â ├«n labirintul membranos al urechii interne; ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv electroacustic care recep╚Ťioneaz─â semnalele electrice, transform├«ndu-le ├«n semnale acustice; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a urechii; ~lit (v. -lit1), s. n., corpuscul calcaros din labirintul urechii animalelor nevertebrate, servind la formarea senza╚Ťiei de echilibru; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â fiziologia ╚Öi patologia urechii; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile aparatului auditiv; ~pioree (v. pio-, v. -ree), s. f., afec╚Ťiune purulent─â a urechii; ~plastie (v. -plastie), s. f., opera╚Ťie chirurgical─â de refacere a urechii externe; ~ragie (v. -ragie), s. f., scurgere de s├«nge din ureche; ~rahie (v. -rahie), s. f., scurgere de lichid cefalorahidian, prin conductul auditiv extern; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere de puroi din ureche; ~rinolaringologie (v. rino-, v. laringo-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â fiziologia ╚Öi patologia urechii, nasului ╚Öi laringelui; ~scleroz─â (v. -scleroz─â), s. f., afec╚Ťiune a urechii, caracterizat─â prin acoperirea timpanului cu ╚Ťesut cicatriceal; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru examinarea canalului auditiv al urechii; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a conductului auditiv al urechii cu ajutorul otoscopului; ~tomie (v. -tomie), s. f., disec╚Ťie a urechii.

Otoscopie dex online | sinonim

Otoscopie definitie

Intrare: otoscopie
otoscopie substantiv feminin
  • silabisire: -sco-