Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru otorinolaringologie

OTORINOLARINGOLOG├ŹE s. f. Ramur─â a medicinei care studiaz─â anatomia, fiziologia ╚Öi patologia urechii, a nasului ╚Öi a laringelui. ÔÇô Din fr. oto-rhino-laryngologie.
OTORINOLARINGOLOG├ŹE s. f. Ramur─â a medicinii care studiaz─â anatomia, fiziologia ╚Öi patologia urechii, a nasului ╚Öi a laringelui. ÔÇô Din fr. oto-rhino-laryngologie.
OTORINOLARINGOLOG├ŹE s. f. Ramur─â a medicinii care studiaz─â structura ╚Öi func╚Ťiunile urechii, nasului ╚Öi laringelui, precum ╚Öi bolile acestor organe.
otorinolaringolog├şe s. f., art. otorinolaringolog├şa, g.-d. otorinolaringolog├şi, art. otorinolaringolog├şei; abr. ORL [cit. orele]
otorinolaringolog├şe s. f. laringologie
OTORINOLARINGOLOG├ŹE s. (MED.) orele.
OTORINOLARINGOLOG├ŹE s.f. Disciplin─â care se ocup─â cu studiul urechii, al nasului ╚Öi al laringelui, precum ╚Öi cu bolile lor. [Gen. -iei. / < fr. oto-rhino-laryngologie, cf. gr. ous ÔÇô ureche, rhis ÔÇô nas, larynx ÔÇô laringe, logos ÔÇô studiu].
OTORINOLARINGOLOG├ŹE s. f. ramur─â a medicinei care studiaz─â anatomia, fiziologia ╚Öi patologia urechii, nasului ╚Öi laringelui. (< fr. oto-rhino- laryngologie)
OTORINOLARINGOLOG├ŹE f. Ramur─â a medicinei care se ocup─â cu studiul bolilor de urechi, de nas ╚Öi de laringe. /<fr. oto-rhino-laryngologie
OTO- ÔÇ×ureche, auz, auditivÔÇŁ. ÔŚŐ gr. ous, otos ÔÇ×urecheÔÇŁ > fr. oto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. oto-. Ôľí ~cefal (v. -cefal), s. m., f─ât teratologic caracterizat prin unirea urechilor, absen╚Ťa maxilarului inferior ╚Öi prin ├«nchiderea c─âii de acces a urechii; ~cel (v. -cel2), s. n., vezicul─â auditiv─â, specific─â nevertebratelor; ~cist (v. -cist), s. n., organ auditiv la nevertebrate, format dintr-o vezicul─â cu otolite; sin. statocist; ~conie (v. -conie), s. f., pulbere de carbonat de calciu ├«nt├«lnit─â ├«n labirintul membranos al urechii interne; ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv electroacustic care recep╚Ťioneaz─â semnalele electrice, transform├«ndu-le ├«n semnale acustice; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a urechii; ~lit (v. -lit1), s. n., corpuscul calcaros din labirintul urechii animalelor nevertebrate, servind la formarea senza╚Ťiei de echilibru; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â fiziologia ╚Öi patologia urechii; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile aparatului auditiv; ~pioree (v. pio-, v. -ree), s. f., afec╚Ťiune purulent─â a urechii; ~plastie (v. -plastie), s. f., opera╚Ťie chirurgical─â de refacere a urechii externe; ~ragie (v. -ragie), s. f., scurgere de s├«nge din ureche; ~rahie (v. -rahie), s. f., scurgere de lichid cefalorahidian, prin conductul auditiv extern; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere de puroi din ureche; ~rinolaringologie (v. rino-, v. laringo-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â fiziologia ╚Öi patologia urechii, nasului ╚Öi laringelui; ~scleroz─â (v. -scleroz─â), s. f., afec╚Ťiune a urechii, caracterizat─â prin acoperirea timpanului cu ╚Ťesut cicatriceal; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru examinarea canalului auditiv al urechii; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a conductului auditiv al urechii cu ajutorul otoscopului; ~tomie (v. -tomie), s. f., disec╚Ťie a urechii.

Otorinolaringologie dex online | sinonim

Otorinolaringologie definitie

Intrare: otorinolaringologie
otorinolaringologie substantiv feminin