otomobil definitie

O definiție pentru otomobil

*automóbil, -ă adj. (cuv. ibrid, d. auto- și mobil; fr. automobile. Cuv. corect ar fi fost automat). Care se mișcă fără caĭ (adică printr’un motor cu abur, electricitate ș. a.) vorbind de vehicule: o trăsură automobilă. S. n., pl. e. Trăsură automobilă. – Se zice des și răŭ și -íl și otomobil. Prima încercare a unuĭ automobil cu abur fu a luĭ Cugnot, la 1769. La 1831 s’aŭ pus în funcțiune în Anglia omnibuse cu abur. La 1875 Bollée făcu un automobil cu care merse, în 1878, de la Paris la Viena. La 23 Octobre 1883, Belmont șĭ-a brevetat la Paris un automobil de lemn cu o mașină de bronz cu toate caracterele motoruluĭ actual, în special ale carburatoruluĭ. El a lucrat 15 anĭ la invențiunea luĭ perfecționînd-o, dar a murit sărac. Primu care a pus în practică motoru cu benzină fu Daimler în Cannstatt (Bavaria) și, aproape în acelașĭ timp, Benz, în Mannheim, în anu 1886. Motoru luĭ Daimler fu perfecționat în Francia. Alt inventator fu și Siegfried Markus, mort la 1899 la Viena. Sînt și automobile cu spirt și cu electricitate.

otomobil dex

Intrare: otomobil
otomobil