otmăt definitie

anafór n., pl. oare (ngr. anafóri, curent contrar, vîrtej, de unde și turc. anafor). Dun. de jos. Vîrtej de apă, vultoare. – În Meh. sfor, în Tec. sforaș, în Tec.Cov.Br. și otmăt. V. cĭovrîntie, sorb 2, bulboacă, plisă 1, curent.

otmắt și -ét n., pl. ete (vsl. *otmetŭ, d. *ot-metati, a arunca. V. omăt). Br. Cov. Tec. Anafor.