OTÍTĂ, otite, s. f. Inflamație acută sau cronică a membranei care acoperă canalul auditiv. – Din fr. otite.

OTÍTĂ, otite, s. f. Inflamație acută sau cronică a membranei care acoperă canalul auditiv. – Din fr. otite.

OTÍTĂ, otite, s. f. Boală care se manifestă prin inflamația membranei care acoperă canalul auditiv.

otítă s. f., g.-d. art. otítei; pl. otíte

otítă s. f., pl. otíte

OTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a urechii. [< fr. otite, cf. gr. ous – ureche].

OTÍTĂ s. f. inflamație a urechii. (< fr. otite)

OTÍTĂ ~e f. Stare patologică constând în inflamarea urechii. /<fr. otite

*otítă f., pl. e (d. vgr. ûs, otós, ureche. V. otarie, parotidă). Med. Inflamațiunea urechiĭ. Otită externă, năjit.