Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru otinc

OTÍNC, otincuri, s. n. (Reg.) Bețișor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de țesut. – Cf. otic.
OTÍNC, otincuri, s. n. (Reg.) Bețișor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de țesut. – Cf. otic.
otínc (reg.) s. n., pl. otíncuri
otínc s. n., pl. otíncuri
otínc, otíncuri, s.n. (reg.) 1. bețișor cu care se leagă firele rupte la războiul de țesut. 2. pârghie.

otinc definitie

otinc dex

Intrare: otinc
otinc substantiv neutru