oticni definitie

10 definiții pentru oticni

OTICNÍ, oticnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A se sili din răsputeri, a face sforțări să respire sau să vomite; a se opinti; p. ext. a izbucni. 2. (Reg.) A cădea. – Cf. icni.
OTICNÍ, oticnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A se sili din răsputeri, a face sforțări să respire sau să vomite; a se opinti; p. ext. a izbucni. 2. (Reg.) A cădea. – Cf. icni.
OTICNÍ, oticnesc, vb. IV. Intranz. (Popular) 1. A face sforțări, a se sili din răsputeri să respire sau să vomiteze, a icni; p. ext. a izbucni. Cînd oticni într-o tuse scorboroșită, un clăbuc cătrănit de sare și cocleală îi umplu gura. DELAVRANCEA, S. 153. Zmeul tresări... începu să oticnească și să ceară cu glas detunălor apă. POPESCU, B. II 97. A cădea. Nenorocitul îndrăzneț... venea de-a rostogolul către iaz și oticnea în el. GALACTION, O. I 44.
oticní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oticnésc, imperf. 3 sg. oticneá; conj. prez. 3 să oticneáscă
oticní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oticnésc, imperf. 3 sg. oticneá; conj. prez. 3 sg. și pl. oticneáscă
OTICNÍ vb. v. deborda, vărsa, voma, vomita.
oticní (oticnésc, oticnít), vb. – A se sili din răsputeri să respire sau să expectoreze; a icni. – Var. otihni. Sb. otegnuti (Candrea). – Der. din *otduhni (Scriban) nu e probabilă. – Der. oticneală (var. otihneală), s. f. (efort).
icnésc v. intr. (imit. d. vsl. *iknonti, bg. ikam, iknŭ, rus. ikatĭ, iknútĭ, a sughița. V. hinc). Est. Sughiț orĭ înghit în sec din cauza uneĭ loviturĭ saŭ de cĭudă: ĭ-a tras un pumn de a icnit. Vest (ignesc, ca răgnesc). Mă opintesc ca să vărs. – În Munt. vest oticnesc (vsl. *otiknonti).
oticnésc, V. icnesc.
oticni vb. v. DEBORDA. VĂRSA. VOMA. VOMITA.

oticni dex

Intrare: oticni
oticni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a