Definiția cu ID-ul 805411:
oțel n.
1. fier combinat cu carbon, servă la fabricarea armelor, tunurilor, cuțitelor, bricelor și instrumentelor chirurgicale;
2. pl. cocoșul cu cremenea și amnarul la o pușcă;
3. arma însăș: pune mâna pe oțele AL.;
4. fig. tărie: o inimă de aur și brațul de oțel AL. [Slav. OȚĬELŬ, (din it. ACCIALE].
Otel dex online | sinonim
Otel definitie