Dicționare ale limbii române

3 definiții pentru oteșesc

oteșí (-șésc, -ít), vb. – A calma, a liniști. – Var. înv. uteși. Sb. utješiti (Tiktin). Înv., numai în Mold
oteșí, pers. 3 sg. oteșéște, vb. IV (înv.) 1. a se alina, a conteni, a trece (o boală, un necaz). 2. a isprăvi. 3. a bate. 4. a răsări (iarba).
oteșésc și uteșésc v. tr. (vsl. sîrb. u-tĭešiti, a mîngîĭa. V. teșesc). Vechĭ. Alin. Azĭ. Cov. (oteșesc). V. intr. Încetez, contenesc, mă potolesc: boala a maĭ oteșit. V. refl. Olt. Moartea s’a oteșit (Șez. 1922, 54). V. ostoĭesc.

Oteșesc dex online | sinonim

Oteșesc definitie

Intrare: oteși
oteși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a