otcupcic definitie

8 definiții pentru otcupcic

OTCÚPCIC, otcupcici, s. m. (Înv.) Persoană care lua în arendă un otcup; arendaș, otcupciu. – Din rus. otkupșcik.
OTCÚPCIC, otcupcici, s. m. (Înv.) Persoană care lua în arendă un otcup; arendaș, otcupciu. – Din rus. otkupșcik.
OTCUPCÍC, otcupcici, s. m. (Învechit) Cel care lua în arendă un bun, un venit al statului; arendaș. Mă rog, cine ține poștele? Cine-i otcupcicul ghipcanilor? Să deie ochii cu mine. ALECSANDRI, T. I 113.
otcúpcic (înv.) s. m., pl. otcúpcici
otcúpcic s. m., pl. otcúpcici
OTCÚPCIC ~ci m. ist. Persoană care se folosește de un otcup. /<rus. otkupšțik
otcupcic m. od. Mold. cel ce lua în otcup, antreprenor: otcupcicul ghipcanilor AL. [Rus. OTKUPȘTIKŬ, arendaș].
otcúpcic m. (rus. otkupščik). Vechĭ. Antreprenor, cel ce lua în otcup. – Și -pcíŭ.

otcupcic dex

Intrare: otcupcic
otcupcic substantiv masculin