OCÂRMUÍ, ocârmuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otcârmuí vb. IV] – Cf. sl. ocrŭmiti.

OTCÂRMUÍ vb. IV v. ocârmui.

OCÂRMUÍ, ocârmuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [Var.: otcârmuí vb. IV] – Cf. sl. ocrŭmiti.

OTCÂRMUÍ vb. IV v. ocârmui.

OCÎRMUÍ, ocîrmuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) A cîrmui, a conduce, a guverna; a administra. Pre dînsul îl urmează mulți domni buni, căci inima poporului ce ocîrmuiau era bună. NEGRUZZI, S. I 271. ◊ Refl. pas. Orașele... se ocîrmuiau de o magistratură aleasă pe fiecare an. BĂLCESCU, O. II 14. Lăcuitorii de la Peru... să ocîrmuiesc și de împărați. DRĂGHICI, R. 65. Variantă: otcîrmuí (ODOBESCU, S. I 320, PISCUPESCU, O. 276) vb. IV.

OTCÎRMUÍ vb. IV v. ocîrmui.

ocârmuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocârmuiésc, imperf. 3 sg. ocârmuiá; conj. prez. 3 să ocârmuiáscă

ocârmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ocârmuiésc, imperf. 3 sg. ocârmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ocârmuiáscă

OCÂRMUÍ vb. v. administra, cârmui, conduce, dirigui, domni, gospodări, guverna, stăpâni.

ocîrmuí (-uésc, ocârmuít), vb. – A guverna, a administra. Sl. okrumiti, cf. cîrmui. E dubletul lui ocîrmi, vb. (a menține, a păstra), sec. XVII, înv. (după Candrea, din sl. okrumljati). – Der. ocîrmuire, s. f. (guvern); ocîrmuitor, s. m. (conducător).

A OCÂRMUÍ ~iésc tranz. înv. v. A CÂRMUI. /cf. sl. okrumiti

ocârmuì v. a cârmui o țară [V. cârmui: inițiala pare a fi fost trasă din sinonimul oblădui].

ocîrmuĭésc v. tr. (maĭ vechĭ otc-, d. vsl. otŭkrŭmovati). Rar azĭ. Cîrmuĭesc (o țară), guvernez.

ocîrmui vb. v. ADMINISTRA. CÎRMUI. CONDUCE. DIRIGUI. DOMNI. GOSPODĂRI. GUVERNA. STĂPÎNI.