otagiu definitie

9 definiții pentru otagiu

OTÁGIU, s. n. v. otaj.
OTÁJ, otaje, s. n. (Înv.) Ostatic, chezaș. [Var.: otágiu s. n.] – Din fr. otage.
OTÁGIU, s. n. v. otaj.
OTÁJ, otaje, s. n. (Înv.) Ostatic, chezaș. [Var.: otágiu s. n.] – Din fr. otage.
OTÁGIU, otagii, s. n. (învechit) Ostatic; zălog, amanet. Furia lui provenea din cauză că fugise tînărul Marco Bozzari, pe care-l avea otagiu de la tată-său. GHICA, S. 158.
otáj (înv.) s. n., pl. otáje
otáj s. n., pl. otáje
OTÁJ s. v. amanet, gaj, garanție, ostatic.
otaj s. v. AMANET. GAJ. GARANȚIE. OSTATIC.

otagiu dex

Intrare: otaj
otagiu
otaj substantiv neutru