Dicționare ale limbii române

O definiție pentru otăvitură

otăvitúră s.f. (reg.) iarbă crescută după cosit sau păscut. 2. grâu răsărit din semințe scuturate la seceriș.

Otăvitură dex online | sinonim

Otăvitură definitie

Intrare: otăvitură
otăvitură