otăvire definitie

2 intrări

11 definiții pentru otăvire

OTĂVÍ, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată; (despre terenuri) a se acoperi de otavă, a înverzi. – Din otavă.
OTĂVÍRE, otăviri, s. f. Faptul de a otăvi. – V. otăvi.
OTĂVÍ, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată; (despre terenuri) a se acoperi de otavă, a înverzi. – Din otavă.
OTĂVÍRE, otăviri, s. f. Faptul de a otăvi. – V. otăvi.
OTĂVÍ, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce au fost cosite o dată. O seamă de buruieni au otăvit din rădăcină. PAMFILE, A. R. 201. Inu-n baltă se topește Și fînațul otăvește. BELDICEANU, P. 88.
otăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. otăvéște, imperf. 3 sg. otăveá; conj. prez. 3 să otăveáscă
otăvíre (pop.) s. f., g.-d. art. otăvírii; pl. otăvíri
otăví vb., ind. prez. 3 sg. otăvéște, imperf. 3 sg. otăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. otăveáscă
otăvíre s. f., g.-d. art. otăvírii; pl. otăvíri
A OTĂVÍ pers.3 ~éște intranz. 1) (despre ierburi) A crește din nou după ce a fost cosit. 2) (despre terenuri) A înverzi din nou în același an; a se acoperi cu otavă. /Din otavă
otăvésc v. intr. (d. otavă; ceh. otavitĭ se, a se întrăma). Cresc ĭar după cosire, mă acoper ĭar cu ĭarbă: ĭarba, cîmpu otăvește.

otăvire dex

Intrare: otăvi
otăvi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: otăvire
otăvire substantiv feminin