otăvi definitie

7 definiții pentru otăvi

OTĂVÍ, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată; (despre terenuri) a se acoperi de otavă, a înverzi. – Din otavă.
OTĂVÍ, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce a fost cosit o dată; (despre terenuri) a se acoperi de otavă, a înverzi. – Din otavă.
OTĂVÍ, pers. 3 otăvește, vb. IV. Intranz. (Despre ierburi) A crește din nou în același an, după ce au fost cosite o dată. O seamă de buruieni au otăvit din rădăcină. PAMFILE, A. R. 201. Inu-n baltă se topește Și fînațul otăvește. BELDICEANU, P. 88.
otăví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. otăvéște, imperf. 3 sg. otăveá; conj. prez. 3 să otăveáscă
otăví vb., ind. prez. 3 sg. otăvéște, imperf. 3 sg. otăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. otăveáscă
A OTĂVÍ pers.3 ~éște intranz. 1) (despre ierburi) A crește din nou după ce a fost cosit. 2) (despre terenuri) A înverzi din nou în același an; a se acoperi cu otavă. /Din otavă
otăvésc v. intr. (d. otavă; ceh. otavitĭ se, a se întrăma). Cresc ĭar după cosire, mă acoper ĭar cu ĭarbă: ĭarba, cîmpu otăvește.

otăvi dex

Intrare: otăvi
otăvi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a