otấrnie s.f. (reg., înv.) utrenie (slujbă de după masă).

otârnie f. utrenie: când toacă de otârnie la schit OD. [V. utrenie].

otî́rnie, V. utrenie.

utrénie f. (vsl. utrĭnĭa, d. utrĭnĭ, de dimineață; bg. utrenna, rus. rut. útrenĕa. V. itros). Slujba de dimineață la biserică (în opoz. cu vecernie). – Și otî́rnie (Munt.) și útrine, útrîne și útîrne.

otârnie s. f. v. utrenie.