otî́nc n., pl. e și urĭ (d. vsl. tĭnĭkŭ, supțire, mic). Un cuĭ de lemn care se pune la jug în partea bouluĭ celuĭ maĭ slab așa în cît bou cel maĭ robust să aĭbă ceva maĭ mult de cît jumătate de jug, de oare ce tînjala e maĭ încolo de mijloc.