12 definiții pentru ot C3 A2nji
ot s. n., pl. óturi. – A douăzeci și cincea literă a alfabetului chirilic. (din sl. ot)
OT(O)- elem. „ureche”. (< fr. ot/o/-,
cf. gr. ous, otos)
OT1 prep. (
Înv.,
sec. XVI – XIX; termen de cancelarie, fără circulație reală) Din. (din
sl. otŭ)
ot prep. – De la, din, de.
Sl. otu.
Sec. XVI-XIX,
înv. Termen de cancelarie, fără circulație reală.
hoț m. (probabil, din răd. slavă hot- și hvat-, de unde vine poftă și înșfac [Bern. 1, 398 și 407]. Cp. și cu înhaț și cu moț, pin aluz. la căcĭula moțată a hoților orĭ a Moților din Ardeal. D. hoț numele Huțanilor saŭ Huțulilor în Bucov.). Fur, acela care fură. Fig. Fam. Epitet glumeț unuĭ șiret. – Fem.
hoață și
hoțoaĭcă, pl. e. – În vest și
oț (VR. 1927, 5, 156, de doŭă orĭ). V.
tîlgar. ot prep. (vsl. otŭ). L. V. De, de la, din: Ĭon ot Rîmnic. V.
prez. OT-, v. OTO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere de urechi; sin. otodinie; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., amputare a unei urechi; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., studiu al patologiei urechii; ~odinie (v. -odinie), s. f., otalgie*. Ot C3 A2nji dex online | sinonim
Ot C3 A2nji definitie