OSUÁR, osuare, s. n. 1. Loc sau construcție în care sunt depuse osemintele rezultate din deshumări. 2. Monument funerar comemorativ, într-un cimitir sau într-un loc istoric, în care se păstrează osemintele ostașilor căzuți într-o bătălie. [Pr.: -su-ar. – Var.: osuáriu s. n.] – Din fr. ossuaire, lat. ossuarium.

OSUÁRIU s. n. v. osuar.

OSUÁR, osuare, s. n. 1. Loc sau construcție în care sunt depuse osemintele rezultate din deshumări. 2. Monument funerar comemorativ, într-un cimitir sau într-un loc istoric, în care se păstrează osemintele ostașilor căzuți într-o bătălie. [Pr.: -su-ar. – Var.: osuáriu s. n.] – Din fr. ossuaire, lat. ossuarium.

OSUÁRIU s. n. v. osuar.

OSUÁR, osuare, s. n. Monument într-un cimitir sau pe un loc istoric, ori încăpere într-o biserică, mănăstire sau altă clădire în care sînt păstrate osemintele celor morți. Gorganele sînt... adevărate osuare, unde zac generațiuni antice. ODOBESCU, S. II 267.

osuár (-su-ar) s. n., pl. osuáre

osuár s. n. (sil. -su-ar), pl. osuáre

OSUÁR s.n. v. osuariu.

OSUÁRIU s.n. Clădire, încăpere sau nișă într-un edificiu funerar, în care se păstrează osemintele celor decedați; groapă comună, loc special amenajat pentru oseminte (mai ales pentru cele rezultate din deshumările de pe câmpurile de luptă). [Pron. -su-a-riu, var. osuar s.n. / < lat. ossuarium, cf. fr. ossuaire].

OSUÁR s. n. 1. monument funerar în care se păstrează osemintele celor decedați. 2. loc special amenajat pentru oseminte (rezultate din deshumările de pe câmpurile de luptă). (< fr. ossuaire, lat. ossuarium)

OSUÁR ~e n. Monument funerar comemorativ în care sunt depuse osemintele ostașilor căzuți într-o bătălie. [Sil. -su-ar] /<fr. ossuaire, lat. ossuarium

*osuáriŭ n. (lat. ossuarium). Locu unde se adună oasele într’un cimitir (gropniță) orĭ într’un cîmp de bătălie.