OSTROVEÁN, -Ă, ostroveni, -e, s. m. și f., adj. (Locuitor) al unui ostrov (1). – Ostrov + suf. -ean.

OSTROVEÁN, -Ă, ostroveni, -e, s. m. și f. Locuitor al unui ostrov (1). – Ostrov + suf. -ean.

ostroveán adj. m., s. m., pl. ostrovéni; adj. f., s. f. ostroveánă, pl. ostrovéne

ostroveán s. m., adj. m., pl. ostrovéni; f. sg. ostroveánă, pl. ostrovéne

OSTROVEÁN s., adj. v. insular.

ostroveán, -că s., pl. enĭ, ence. Insular.

ostrovean s., adj. v. INSULAR.

ostrovean, ostroveni s. m. (intl.) deținut, pușcăriaș.