Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
9 definiții pentru ostropel
OSTROPÉL, ostropeluri, s. n. Fel de mâncare preparată din carne (de pasăre), cu sos de oțet, făină și usturoi; ostropeț. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
OSTROPÉL, ostropeluri, s. n. Fel de mâncare preparată din carne (de pasăre), cu sos de oțet, făină și usturoi; ostropeț. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
OSTROPÉL, ostropeluri, s. n. Fel de mîncare preparată din carne de miel sau de pasăre, cu sos de oțet, făină și usturoi.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ostropél s. n., pl. ostropéluri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
ostropél s. n., pl. ostropéluri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
OSTROPÉL s. (reg.) ostropeț. (~ dietetic de vită.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
OSTROPÉL ~uri n. Fel de mâncare pregătită din carne (de iepure, de pasăre, de miel), prăjită puțin și fiartă, la care se adaugă un sos din făină, ceapă și usturoi verde. /Orig. nec.
- sursa: NODEX 2002
- permalink
ostropăț (ostropel) n. tocană de miel cu usturoiu: avusesem poftă să mănânc un ostropăț AL. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
OSTROPEL s. (reg.) ostropeț. (~ dietetic de vită.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
ostropel definitie
ostropel dex
Intrare: ostropel
ostropel
substantiv neutru