ostropăț definitie

11 definiții pentru ostropăț

OSTROPẮȚ s. n. v. ostropeț.
OSTROPÉȚ, ostropețuri, s. n. (Reg.) Ostropel. ◊ Expr. A umbla cu ostropețul = a umbla din casă în casă, invitând la ospățul de a doua zi după cununie. [Var.: ostropắț s. n.] – Et. nec.
OSTROPẮȚ s. n. v. ostropeț.
OSTROPÉȚ, ostropețuri, s. n. (Reg.) Ostropel. ◊ Expr. A umbla cu ostropețul = a umbla din casă în casă, invitând la ospățul de a doua zi după cununie. [Var.: ostropắț s. n.] – Et. nec.
OSTROPẮȚ s. n. v. ostropeț.
OSTROPÉȚ, ostropețuri, s. n. (Mold.) Ostropel. Avusesem poftă să măninc un ostropeț de iepure. ALECSANDRI, T. 239. – Variantă: ostropắț (NEGRUZZI, S. I 207) s. n.
OSTROPÉȚ s. v. ostropel.
ostropắț (-țuri), s. n. – (Mold.) Fel de mîncare din carne de pasăre sau de vînat cu sos picant cu oțet și usturoi. – Var. (Munt.) ostropel. Comp. din sl. ostro- „picant, înțepător”, cu bg., sb. pečeno „friptură”, pentru comp., cf. bg. ostrovrăh „ascuțit la vîrf”, ostroglav „cu cap ascuțit” etc. Cf. Cihac, II, 232 (după Tiktin, din ostrop < sl. ostru și sl. drobu „potroace”; după Scriban, din sl. *ostropici).
ostropăț (ostropel) n. tocană de miel cu usturoiu: avusesem poftă să mănânc un ostropăț AL. [Origină necunoscută].
ostropắț (est) n., pl. ețe și ățurĭ, și ostropĭél (vest) n., pl. e (vsl. *ostropĭcĭ, d. ostrŭ, ascuțit, aspru, acru; sîrb. ostika, oțet). Mîncare de puĭ cu sos de oțet, usturoĭ și făină.
ostropeț s. v. OSTROPEL.

ostropăț dex

Intrare: ostropeț
ostropăț
ostropeț