OSTRACIZÁ, ostracizez, vb. I. Tranz. A înlătura pe cineva din viața publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. – Din fr. ostraciser.

OSTRACIZÁ, ostracizez, vb. I. Tranz. A înlătura pe cineva din viața publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. – Din fr. ostraciser.

OSTRACIZÁ, ostracizez, vb. I. Tranz. A proscrie, a scoate, a înlătura din viața publică pe cineva; a persecuta. A fost de fapt ostracizat de contemporani și pus sistematic în umbră. SADOVEANU, E. 53.

ostracizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ostracizeáză

ostracizá vb., ind. prez. 1 sg. ostracizéz, 3 sg. și pl. ostracizeáză

OSTRACIZÁ vb. v. surghiuni.

OSTRACIZÁ vb. I. tr. A alunga pe cineva din viața publică; a exclude; a persecuta. [< fr. ostraciser].

OSTRACIZÁ vb. tr. a alunga (pe cineva) din viața publică; a exclude; (p. ext.) a persecuta. (< fr. ostraciser)

A OSTRACIZÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A exclude din viața publică, persecutând. 2) fig. (cuvinte sau expresii) A scoate din uz cu ostentație, considerând nedorit. /

OSTRACIZA vb. (JUR.) a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a proscrie, a surghiuni, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din țară.)