Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ostraciza

OSTRACIZ├ü, ostracizez, vb. I. Tranz. A ├«nl─âtura pe cineva din via╚Ťa public─â, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. ÔÇô Din fr. ostraciser.
OSTRACIZ├ü, ostracizez, vb. I. Tranz. A ├«nl─âtura pe cineva din via╚Ťa public─â, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. ÔÇô Din fr. ostraciser.
OSTRACIZ├ü, ostracizez, vb. I. Tranz. A proscrie, a scoate, a ├«nl─âtura din via╚Ťa public─â pe cineva; a persecuta. A fost de fapt ostracizat de contemporani ╚Öi pus sistematic ├«n umbr─â. SADOVEANU, E. 53.
ostracizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ostracizeáză
ostraciz├í vb., ind. prez. 1 sg. ostraciz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ostracize├íz─â
OSTRACIZÁ vb. v. surghiuni.
OSTRACIZ├ü vb. I. tr. A alunga pe cineva din via╚Ťa public─â; a exclude; a persecuta. [< fr. ostraciser].
OSTRACIZ├ü vb. tr. a alunga (pe cineva) din via╚Ťa public─â; a exclude; (p. ext.) a persecuta. (< fr. ostraciser)
A OSTRACIZ├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane) A exclude din via╚Ťa public─â, persecut├ónd. 2) fig. (cuvinte sau expresii) A scoate din uz cu ostenta╚Ťie, consider├ónd nedorit. /
OSTRACIZA vb. (JUR.) a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a proscrie, a surghiuni, (livr.) a relega, (├«nv.) a urgisi. (L-a ~ din ╚Ťar─â.)

Ostraciza dex online | sinonim

Ostraciza definitie

Intrare: ostraciza
ostraciza verb grupa I conjugarea a II-a