ostracism definitie

10 definiții pentru ostracism

OSTRACÍSM s. n. 1. Formă de judecată a adunării poporului, în vechea Atenă, prin care un cetățean, considerat primejdios pentru libertatea și securitatea regimului, era exilat temporar. 2. Persecuție, ostracizare. – Din fr. ostracisme.
OSTRACÍSM s. n. 1. Formă de judecată a adunării poporului, în vechea Atenă, prin care un cetățean, considerat primejdios pentru libertatea și securitatea regimului, era exilat temporar. 2. Persecuție, ostracizare. – Din fr. ostracisme.
OSTRACÍSM s. n. Ostracizare. Scriitorii clasici ruși eliberează definitiv pe omul din popor de... ostracism. SADOVEANU, E. 193. Ostracismul acesta nu trebuia pus, cugeta el, decît pe seama faptului că n-avea «carieră». M. I. CARAGIALE, C. 99. Îmi place însă a crede că [articolul oferit Convorbirilor] nu va fi expus la ostracism. ALECSANDRI, S. 46.
ostracísm s. n.
ostracísm s. n.
OSTRACÍSM s.n. (În Grecia antică) Alungare, îndepărtare temporară a unui cetățean din viața publică, pe care o hotăra poporul prin vot scris pe o scoică; ostracizare. ♦ (Fig.) Proscriere; exilare, excludere. [< fr. ostracisme, cf. gr. ostrakon – cochilie].
OSTRACÍSM s. n. 1. (în Grecia antică) îndepărtare temporară a unui cetățean din viața publică, pe care o hotăra poporul prin vot scris pe o scoică. 2. (fig.) proscriere; ostracizare. (< fr. ostracisme)
OSTRACÍSM n. 1) (în Grecia antică) Judecată a poporului, prin care un cetățean, considerat ca fiind periculos pentru stat, era exilat pentru zece ani. 2) Decizie de excludere sau de îndepărtare de la putere a unei persoane sau a unei grupări politice. /<fr. ostracisme
ostracism n. 1. judecata prin care Atenienii exilau pentru zece ani pe cetățeni, al căror renume și popularitate puteau deveni un pericol pentru libertate (voturile se scriau pe o scoică, sau ostrakon, de unde și numele); 2. fig. lege, sentiment de excluziune.
*ostracízm n. (vgr. ostrakismós, d. óstrakon, țest, troacă, coajă, scoĭcă, [după obiceĭu de a vota scriind pe o scoĭcă]. V. ostrac). La vechiĭ Grecĭ, judecată pin care poporu, pin vot universal, exila pe zece anĭ un cetățean care părea periculos libertățiĭ publice. Fig. Excludere, proscripțiune. – Obiceĭu ostracizmuluĭ exista maĭ ales la Atena și a fost stabilit după căderea luĭ Pisistrate și a celor doĭ fiĭ aĭ luĭ. Așa aŭ fost exilațĭ succesiv Miltiade, Temistocle, Aristide, Cimone. Această pedeapsă nu era infamantă și nu atrăgea confiscarea averiĭ.

ostracism dex

Intrare: ostracism
ostracism substantiv neutru