Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ostracism

OSTRAC├ŹSM s. n. 1. Form─â de judecat─â a adun─ârii poporului, ├«n vechea Aten─â, prin care un cet─â╚Ťean, considerat primejdios pentru libertatea ╚Öi securitatea regimului, era exilat temporar. 2. Persecu╚Ťie, ostracizare. ÔÇô Din fr. ostracisme.
OSTRAC├ŹSM s. n. 1. Form─â de judecat─â a adun─ârii poporului, ├«n vechea Aten─â, prin care un cet─â╚Ťean, considerat primejdios pentru libertatea ╚Öi securitatea regimului, era exilat temporar. 2. Persecu╚Ťie, ostracizare. ÔÇô Din fr. ostracisme.
OSTRAC├ŹSM s. n. Ostracizare. Scriitorii clasici ru╚Öi elibereaz─â definitiv pe omul din popor de... ostracism. SADOVEANU, E. 193. Ostracismul acesta nu trebuia pus, cugeta el, dec├«t pe seama faptului c─â n-avea ┬źcarier─â┬╗. M. I. CARAGIALE, C. 99. ├Ämi place ├«ns─â a crede c─â [articolul oferit Convorbirilor] nu va fi expus la ostracism. ALECSANDRI, S. 46.
ostrac├şsm s. n.
ostrac├şsm s. n.
OSTRAC├ŹSM s.n. (├Än Grecia antic─â) Alungare, ├«ndep─ârtare temporar─â a unui cet─â╚Ťean din via╚Ťa public─â, pe care o hot─âra poporul prin vot scris pe o scoic─â; ostracizare. ÔÖŽ (Fig.) Proscriere; exilare, excludere. [< fr. ostracisme, cf. gr. ostrakon ÔÇô cochilie].
OSTRAC├ŹSM s. n. 1. (├«n Grecia antic─â) ├«ndep─ârtare temporar─â a unui cet─â╚Ťean din via╚Ťa public─â, pe care o hot─âra poporul prin vot scris pe o scoic─â. 2. (fig.) proscriere; ostracizare. (< fr. ostracisme)
OSTRAC├ŹSM n. 1) (├«n Grecia antic─â) Judecat─â a poporului, prin care un cet─â╚Ťean, considerat ca fiind periculos pentru stat, era exilat pentru zece ani. 2) Decizie de excludere sau de ├«ndep─ârtare de la putere a unei persoane sau a unei grup─âri politice. /<fr. ostracisme
ostracism n. 1. judecata prin care Atenienii exilau pentru zece ani pe cet─â╚Ťeni, al c─âror renume ╚Öi popularitate puteau deveni un pericol pentru libertate (voturile se scriau pe o scoic─â, sau ostrakon, de unde ╚Öi numele); 2. fig. lege, sentiment de excluziune.
*ostrac├şzm n. (vgr. ostrakism├│s, d. ├│strakon, ╚Ťest, troac─â, coaj─â, sco─şc─â, [dup─â obice─şu de a vota scriind pe o sco─şc─â]. V. ostrac). La vechi─ş Grec─ş, judecat─â pin care poporu, pin vot universal, exila pe zece an─ş un cet─â╚Ťean care p─ârea periculos libert─â╚Ťi─ş publice. Fig. Excludere, proscrip╚Ťiune. ÔÇô Obice─şu ostracizmulu─ş exista ma─ş ales la Atena ╚Öi a fost stabilit dup─â c─âderea lu─ş Pisistrate ╚Öi a celor do─ş fi─ş a─ş lu─ş. A╚Öa a┼ş fost exila╚Ť─ş succesiv Miltiade, Temistocle, Aristide, Cimone. Aceast─â pedeaps─â nu era infamant─â ╚Öi nu atr─âgea confiscarea averi─ş.

Ostracism dex online | sinonim

Ostracism definitie

Intrare: ostracism
ostracism substantiv neutru