ÓSTIUM s. v. por.

ÓSTIUM s.n. v. ostie2 [în DN].

ÓSTIUM s. n. 1. (anat.) orificiu. ◊ orificiu care face să comunice între ele cele două auricule ale inimii. 2. deschidere asemănătoare gurii, la spongieri. (< lat., fr. ostium)