Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru ostiol─â

OSTI├ôL─é, ostiole, s. f. (Bot.) Orificiu ├«n ╚Ťesuturile epidermice ale plantelor care permite efectuarea schimburilor de gaze dintre spa╚Ťiile intercelulare din frunze sau din tulpinile verzi ╚Öi atmosfer─â. [Pr.: -ti-o-] ÔÇô Din fr. ostiole, lat. ostiolum.
OSTI├ôL─é, ostiole, s. f. (Bot.) Orificiu ├«n ╚Ťesuturile epidermice ale plantelor care permite efectuarea schimburilor de gaze dintre spa╚Ťiile intercelulare din frunze sau din tulpinile verzi ╚Öi atmosfer─â. [Pr.: -ti-o-] ÔÇô Din fr. ostiole, lat. ostiolum.
osti├│l─â (-ti-o-) s. f., g.-d. art. osti├│lei; pl. osti├│le
osti├│l─â s. f. (sil. -ti-o-), g.-d. art. osti├│lei; pl. osti├│le
OSTI├ôL─é s.f. 1. (Bot.) Orificiu microscopic la frunze prin care se face schimbul de gaze cu atmosfera. 2. (Geol.) Rev─ârsare de materie semilichid─â form├ónd mu╚Öuroaie de noroi ├«n regiunile periglaciare cu ├«nghe╚Ť peren. [Pron. -ti-o-. / < fr. ostiole, cf. lat. ostiolum].
OSTI├ôL─é s. f. 1. orificiu microscopic la frunze, prin care se face schimbul de gaze cu atmosfera. 2. rev─ârsare de materie semilichid─â form├ónd mu╚Öuroaie de noroi ├«n regiunile periglaciare cu ├«nghe╚Ť peren. (< fr. ostiole, lat. ostiolum)

Ostiol─â dex online | sinonim

Ostiol─â definitie

Intrare: ostiol─â
ostiol─â substantiv feminin
  • silabisire: -ti-o-